Am citit articolul din Adevarul, Andrei Plesu: „N-am sa mai apuc un alt chip al acestei tari”.

De fiecare data cand il citesc pe Andrei Plesu simt ca face parte din categoria oamenilor „asa vreau sa fiu si eu cand voi fi mare”. Ma identific cu o mare parte din ce scrie. Candoarea si simplitatea discursului sau sunt incantatoare.

El este mahnit, si eu sunt mahnit.

El este mahnit ca nu va apuca in viata asta sa vada schimbarea de mentalitate a conationalilor nostri.

Eu sunt mahnit ca in aceasta perioada in care viata mea si a lui se interesecteaza, eu nu am vazut nici o schimbare facuta de el.
Nu vorbesc de schimbarea produsa in viata sau spiritul catorva. Asta o facem toti sub o forma sau altul. Vorbesc despre un lucru pe care l-am simtit gresit cu ani in urma, si anume ideea ca locul intelectualilor nu este in politica.
Fundamentul oricarei revolutii ideologice de-a lungul istoriei a stat intr-un concept promovat de un grup de intelectuali. Locul intelectualilor este in politica si nu la periferia societatii. Asta simteam atunci, dupa ’89, fiind un pusti care se uita in sus la romanii ridicati, pe merit, pe un piedestal. Printre acesti se numara si Andrei Plesu.

Acum ma uit la ei cum vorbesc din periferia in care s-au autoexilat si emit o judecata de valoare obiectiva, folosind criterii de selectie vizibile in a ii compara cu cei care stau la masa puterii.:

Faptul ca un Andrei Plesu nu este acolo si nu face cu mintea si spiritul lui ceva bun pentru intregul popor roman este vina lui Andrei Plesu.

Daca eu voi ajunge sa imi simt moartea aproape si sa cred ca nu voi fi in viata ca sa vad schimbarea de mentalitate pe care eu o astept … va fi doar vina mea.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

ce vreau sa fiu cand voi fi mare,ce vreau sa devin cand voi fi mare,cand voi fi mare vreau sa raman eu,cand o sa fiu manager,ce-as vrea sa fiu cand voi fi mare,ce vreau sa devin cind voi fi mare,ce vreau sa devin cand am sa devin mare?,ce vreau eu sa fiu