Asta este tot?

Numitorul comun al opiniilor pe care oamenii le au despre ce isi doresc oamenii este constituit din trei cuvinte: bani, putere, sex.
Combinatia acestor trei notiuni, in diferite procentaje, poate defini finalitatea majoritatii activitatilor omenesti. Pentru foarte putini vedem aceasta finalitate: presedinti de tara, directori sau proprietari de companii, castigatori la loto, hoti de la un anumit nivel in sus.

Pentru restul oamenilor sunt doar vise. Dincolo de modul in care ne iluzionam ca am facut ceva interesant sau profitabil in fiecare zi, pentru a gasi o justificare faptului ca ne-am trezit dimineata, realitatea este foarte clara: ceea ce putini par sa aiba imediat, pentru ceilalti oameni perioada de timp se extinde uneori si pana la 30 de ani.
Suntem sclavi ai unor dorinte nenaturale care ne-au fost impuse prin educatie. Muncim pentru a intretine un ciclu care are ca finalitate libertatea celor putini care acumuleaza bogatie materiala in timp ce recompensa noastra este un procentaj prea mic din valoarea creata.
Este un sistem pe care  il acceptam tacit si ne petrecem viata facandu-i fata in fiecare zi.
Faptul ca exista modele putine care au putere, sex si bani nu demonstreaza ca si ceilalti le pot avea. Ceialalti pot avea doar visul.

Bineinteles exista si dragoste. O actiune si finalitatea acelei actiuni in acelasi timp. O activitate umana care face totul suportabil mult mai usor. In majoritatea cazurilor chiar conduce la o unificare a resurselor in vederea obtinerii primelor trei finalitati.

Asta este tot? Asta este tot ce putem face noi in intervalul de timp definit ca o viata?

Nu fac o pledoarie impotriva celor care au. Nu sunt nemultumit. Dar ma intreb: asta este tot? Noi, ca fiinte umane, nu suntem capabili de mai mult? Putem doar sa ne comportam ca animale in dorinta de  ajunge printre cei putini?

Nimic nu ar trebui sa fie universal valabil si nici o regula nu ar trebui sa se aplice unei majoritati.

Multi obtin nemurirea prin copii. Duc o viata in care fac destul de multe sacrificii pentru a oferi un viitor copiilor lor? Asta este tot?

Foarte putini obtin nemurirea prin ceea ce creeaza. Ceea ce au creat isi face loc in sistemul de valori al umanitatii prin  faptul ca reusesc sa raspunda unei necesitati. Asta este tot?

Scriu aici cateva randuri incercand sa materializez sentimentul acela nedefinit care vaneaza ca un animal de prada la periferia constiintei mele. O parte din mine care ma mentine in limitele acceptabile pentru a putea fi definit drept o fiinta umana in timp ce nu poate suprima complet acel sentiment ca ceva este fundamental gresit in modul in care percep existenta. Asta este tot?