Dupa vremea de afara, se pare ca am inceput prea devreme sa port pantofi din piele intoarsa. Nu sunt cei mai indicati, dar sunt comozi. Asta ma ajuta sa gandesc.

Astazi m-au purtat la un seminar de Total Quality Leadership organizat de CITY – Sheffield Executive MBA. Vorbitorul a fost Dr. Alexandros Psychogios. A fost o prezentare decenta, destul de bine facuta si cuprinzand cateva idei inteligente si bine argumentate. A fost o supriza placuta tinand cont de existenta in Romania a catorva autointitulati singuri si adevarati experti in leadership care nu ar recunoaste un lider nici daca i-ar musca de nas.
Note specifice referitor la acest eveniment gasiti aici: Florin Glinta si Olivian Breda.

Aceeasi pantofi m-au purtat apoi catre o discutie cu un viitor client care mi-a confirmat ca directia in care merg eu este buna. Imi gasesc satisfactie in a fi un antreprenor care are cunostintele si experienta necesare pentru a ajuta alti antreprenori si IMM-uri. Bineinteles ca pot folosi o gramada de englezisme pentru a spune asta.

In romaneste sunt un MBA si un coordonator de proiecte care intelege limba pe care o vorbeste compania ta in raport cu mediul economic si te poate invata sa o vorbesti si tu. Atunci cand esti o companie mica alaturi de sute de companii mici, ceea ce te diferentiaza de ceilalti  este o poveste. Acea poveste trebuie spusa online si trebuie sa reprezinte nu doar ceea ce vinzi, ci si ceea ce devine acea companie in timp ce creste.

Este riscant sa fii antreprenor, dar este o forma de risc cu care pot trai. Este fundamentata pe ceea ce pot si imi place sa fac.

Riscul neplacut era acela pe care il suportam din pozitia unui angajat. Seth Godin spune despre aceasta situatie ca si despre multe altele similare: Safe is risky. Are dreptate. A fi un angajat si a gandi ca un angajat sunt percepute in general ca ceva care ofera siguranta. Fals.

A fi angajat este un raport juridic. Nu am o problema cu asta. Dar a gandi ca un salariat a fost o greseala. Am actionat uneori prin a limita propria mea nevoie de a inova si am tacut atunci cand constiinta imi spunea ca ar fi trebuit sa vorbesc. Am facut-o dintr-un instinct gresit de supravietuire.

Aceasta situatie nu se va mai repeta.

Sa presupunem ca as dori sa imi fac o televiziune online maine. O sa iau un domeniu care imi este drag mie: produsele premium. Termenul corect este luxury industry. Nu are nimic in comun cu cuvantul lux din limba romana deoarece asta inseamna doar scump. Premium presupune sa mai ai bun gust si bun simt.

Primele lucruri la care m-as gandi ar fi:

1. Ce ar trebui sa aiba in comun o televiziune online cu una clasica? Raspuns: Nimic in afara de cuvantul televiziune, cuvant folosit pentru a crea in vizitator o predispozitie de a  acorda timp pentru a urmari un videoclip.
2. Identitate vizuala? Un logo care sa raspunda la raspunda la nevoia de recunoastere sociala a vizitatorilor. In nici un caz un concept similar celui prezent la o televiziune clasica. In afara de MTV care foloseste creativ logo pentru diverse animatii, nu stiu vreun logo al unei televiziuni care sa fie tinut minte.
3. Unde sunt banii? La jucatorii din industria produselor premium. De la fabricantii de ceasuri pana la cei de masini sport, de la LVMH pana la o companie care ofera turism medical premium.
4. Ce le vand companiilor? Timp.
5. Ce le vand vizitatorilor? Vise si informatii.
6. Cu ce ma platesc vizitatorii? Cu timpul lor.

Nu o  sa vorbesc de continut si de dezvoltarea in sine a afacerii, pentru ca astea tin doar de munca multa. Nimic din ce am scris eu aici nu contine vreo idee originala. Este doar bun simt. Cam tot ce era de inventat in lumea asta s-a inventat. Combinarea inteligenta a elementelor ce deja exista aduce bani.
Ca dovada, am cautat sa vad daca exista ceva similar si am gasit Ferrari TV, precum si un proiect foarte aproape de lansare Luxe.TV.

If I can communicate to the sponsor that this result means success, then I am successful.

Jeff Manhardt

Intalnirea lunara a Project Management Institute (PMI) Romania Chapter a avut loc aseara la Novotel. Gazda noastra a fost compania InfoIdeea. Invitatul special a fost Jeff Manhardt, VP Administration PMI Buffalo, USA.

InfoIdeea este o companie specializata in solutii software si servicii IT. Au prezentat un studiu caz legat de colaborarea lor cu Humanitas in doua proiecte diferite. Partea interesanta a fost faptul ca am avut doua prezentari din doua perspective diferite: din partea InfoIdeea (Cristian Dinu) ca furnizor si din partea clientului Humanitas prin directorul diviziei online Paul Balogh, despre care voi vorbi mai tarziu.

InfoIdeea a dezvoltat doua website-uri pentru editurile Humanitas. Un website de prezentare Humanitas si o platforma de e-commerce, LibHumanitas. Definirea unor modalitati de a coordona un proiect si modul de a interactiona cu clientul drept Guerilla Project Management incepe sa devina o realitate. Pana acum nu am intrat deloc pe cele doua site-uri, dar in dimineata aceasta le-am studiat pe amandoua. Sunt foarte curate, ceea ce pentru mine inseamna ca sunt placute dpv estetic si clare dpv experienta utilizator. Am fost suprins placut sa gasesc pe lista lor Retetarium a lui Costi Gurgu, un autor roman de SF care s-a mutat in Canada si care incepe sa fie prezent in unele din cele mai bune antologii de SF publicate in Canada sau in SUA.
Interesul meu fata de Drupal, open source content management platform, a crescut cu ocazia asta. Trebuie sa invat mai multe despre asta.

Referitor la Paul Balogh, pot spune ca mi-a placut modul in care a prezentat. Apoi am stat de vorba cu el si am descoperit ca gandeste cu cativa ani inaintea a ceea ce acum pare viitorul in materie de publicatii. Ideile lui in ceea ce priveste modul in care vom putea interactiona cu o carte in viitor si deschiderea spre posibilitatea unei administrari a continutului cu totul diferita m-au facut pe mine sa adopt o atitudine conservatoare. Bineinteles ca procesand ideile in drum spre casa deja le-am adoptat si incerc sa le gasesc utilitatea in ceea ce fac eu. Surprizele nu s-au terminat aici. Am descoperit si ca este unul din fondatorii editurii Zeta Books ale carei carti sunt deosebite. Un om despre care voi mai vorbi.

Ma voi intoarce la invitatul special al serii Jeff Manhardt. A facut o prezentare despre situatia in care este preluat un proiect deja inceput. L-am urmarit cu satisfactie. Idei clare si practice. Un mod de a prezenta simplu care imi confirma inca o data cat de mult mai avem de invatat in a intelege si explica esenta a ceea ce facem ca profesionisti. A fost o lectie de project management in aceeasi masura in care a fost o lectie de viata.

Admir oamenii care reusesc sa faca in viata ceea ce le place, mai ales cand reusesc sa faca si bani din asta.
Partea grea este sa iti dai seama ce iti place. Este mai mult decat a exprima o preferinta. Constituie acel echilibru intre ce iti place sa faci si ce poti sa faci.
A face ce iti place inseamna a descoperi la ce te pricepi.

Eu ma pricep la multe si invat si mai multe in fiecare zi. Mi-a luat insa ani sa descopar ce imi place cu adevarat sa fac.

In continuare nu este vorba despre mine, ci despre Dan Milu. Inceputul lui in a unifica ceea ce ii place cu ceea ce se pricepe se faca poate fi definit prin cuvantul fotograf. Asa a inceput pentru el distantarea de arhitectura si aproprierea de capturarea esentei unui om intr-o fotografie.
Toti suntem fotografi imediat ce punem mana pe un aparat de fotografiat. Putini sunt insa cei care au intr-adevar talent si taria de caracter in a isi urmari visul.
Dan Milu a reusit sa fie un fotograf de business si de arta.

Pasul urmator inseamna pentru el utilizarea talentului si experientei in a crea imaginea oamenilor de afaceri sau a companiilor. Business Image Developer este ceea ce stie sa faca si ceea ce ii place sa faca. Website-ul lui este o oglinda a modului in care a reusit sa captureze si sa transmita mai departe imaginea unora din cei mai de succes oameni de afaceri din Romania.

Cu ocazia faptului ca am facut un proiect mic, respectiv Stefan Apartament, am aflat si eu ce proiecte mari in comparatie cu acesta au alti prieteni de ai mei.

Cazare La Noi este un proiect foarte mare, o baza de date a hotelurilor, vilelor, pensiunilor si apartamentelor pentru cazare in regim hotelier, cu zeci de mii de vizitatori. Profilul a fost foarte usor de creat si completat. Explicatiile sunt inteligibile pentru oricine. S-a indexat rapid. Imi place. Speram intr-o colaborare profitabila.

In fiecare zi descopar noi si noi proiecte online. Raman uimit de cat de multe sunt si de cata munca si creativitate sunt investite in fiecare.

Cazare: Cazare Bacau Hoteluri Bacau

Vorbeam cu un prieten care ma intreba de ce nu imi fac un website pentru recrutare gen ejobs. I-am spus ca este o idee buna atat timp cat te concentrezi pe un singur segment de potentiali candidati. I-am mai spus si ca nu o sa o fac pentru ca nu vedeam in acel moment o nisa. Au vazut-o altii mai repede: Tjobs.

Este primul serviciu de recrutare care foloseste marketing affiliat in Romania. Cand am primit mesajul de la 2parale.ro despre lansarea campaniei, am fost foarte entuziasmat. Este un lucru bun.

Majoritatea ofertelor sunt pentru munca necalificata sau pentru cei cu o calificare profesionala. Dar, este vorba de 5193 de oferte de munca si de 77895 de pozitii posibile. Locurile de munca sunt in Afganistan, Africa de Sud, Algeria, Angola, Arabia Saudita, Australia, Austria, Belgia, Brazilia, Bulgaria, Canada, Cehia, China, Cipru, Congo, Danemarca, Dubai, Elvetia, Emiratele Arabe Unite, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Hong Kong, India, Insulele caraibe, Insulele Maldive, Irlanda, Islanda, Israel, Italia, Japonia, Kazakhstan, Kuwait, Letonia, Libia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Nigeria, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Qatar, Romania, Rusia, SUA, Slovacia, Spania, Suedia, Turcia, Ungaria.

Te intrebi de ce am facut efortul de a scrie aceasta lista de tari? Pentru ca, in afara de ofertele de munca pentru studenti care sunt platite cu 600 euro, celelalte locuri de munca au salarii de peste 800 de euro.

Atat timp cat oameni care au terminat o facultate si muncesc in companii mari au acelasi salariu in Romania, asta ar trebui sa iti dea de gandit.

Aproape toate tarile de pe lista de mai sus sunt  la acelasi nivel de dezvoltare cu Romania sau de multe ori sub acest nivel. Noi suntem platiti mult mai prost. Eu vad asta ca o incalcare a unui drept constitutional: dreptul la munca. Nu ma intereseaza cine este vinovat de acest lucru. A arata cu degetul nu rezolva nimic. Ma intereseaza solutiile. Tjobs ar putea fi una dintre aceste solutii.