Unele dintre aceste scopuri sunt corelate cu existenta intr-o societate de consum. Este normal sa iti doresti o masina sau o casa. Anormal este ca acestea au devenit scopuri. Nu doar atat. Aceste dorinte iti fac rau.
Ele ar trebui sa fie doar niste simple consecinte. Faptul ca niste institutii de credit ti-au pus la dispozitie mijloace cu care sa le achizitionezi „acum” le-a transformat in niste scopuri aparent accesibile.
Aceste scopuri sunt parte dintr-un sistem de valori cu care ai fost educat: „ai carte, ai parte” si intregul ciclu educatie-slujba buna-familie-pensie. Doar ca uneori drumul spre ele se dovedeste mai greu decat ai asteptat. Salarii de inceput mici, lipsa de motivare, dezechilibrul creat de lipsa partenerului „ideal”, toate acestea te macina si te transforma inr-un om pe care nici tu nu mai suporti sa il privesti in oglinda.

Ei bine, a durat doar cativa ani. Si acesta este un lucru bun. Observ la din ce in ce mai multi oameni cu care vorbesc ca prioritatile lor s-au modificat. Au invatat cu forta ca singurele lucruri pe care nu le poate lua sau amaneta nimeni sunt propriile experiente. Capata valoare trei lucruri: timpul individual, educatia institutionalizata sau experienta de viata pe care o poti obtine.

Timpul.
Amuzante, prin doza de ridicol implicata, sunt acele afirmatii privitor la cine are avantajul in negocierea dintre angajati si angajatori. In aceasta perioada se vehiculeaza ideea ca angajatorii au avantajul. Ei pot plati mai putin si obtine mai mult.
Nu este adevarat.
Toti cei care sunt constienti de propria valoare nu se lasa abuzati sub pretextul idiot al unui sef tampit ca „E criza! Sa fii multumit ca iti dau o paine!”. Se ridica si pleaca. Din ce in ce mai multi.

Educatia.
Cei patru ani de facultate nu sunt si nu au fost educatie niciodata. Daca te multumesti cu atat vei primi doar ceea ce primesc si ceilalti minunati absolventi: o pozitie de sclav. Lumea se schimba si granitele dintre diferite ramuri stiintifice sunt din ce in ce mai subtiri. Nimic nu inlocuieste educatia continua. Iar acum este gratuita si este online ( de la cursuri de gatit pana la MIT).

Scoala vietii.
Cei care nu invata din greseli sunt condamnati sa le repete.

Concluzie:
Bunurile materiale te pot tine prizonier pana la un punct. De acolo incepe sa se dezvolte o gandire realista bazata pe bun simt si decenta.
In momentul cand pleci dintr-o companie pentru ca esti tratat abuziv, o faci luand in calcul si ca iti vei schimba prioritatile. Vei pune dorinta de o masina sau casa undeva la coada listei.
Paradoxal, vei decoperi ca esti mult mai fericit!
Vei descoperi ca nevoile tale pot fi acoperite cu bani mai putini.
Vei descoperi ca exista oameni sau companii care te vor plati cu draga inima mai putin, iar in schimb iti vor permite un program flexibil.
Vei descoperi ca poti sa calatoresti mai mult si sa iti vezi prietenii.
Vei descoperi ca esti special/a! Esti o fiinta complexa si minunata! Nu esti doar un accesoriu in planurile altcuiva!
Risca! Experientele pe care le-ai putea avea se pot dovedi mai benefice pe termen lung decat sa incepi lungul drum spre o cariera intr-o corporatie.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

De ce nu este de vina seful? Vezi povestea mai jos:

Intri intr-o companie noua si dai peste o ceata de maimute speriate ca isi vor pierde locul de munca daca vor cere sa le fie respectate drepturile. Vor sta peste program doar pentru ca da bine la sef si vor fi multumiti ca au o bucata de paine. Daca vei indrazni sa fii diferit, seful te va privi ingaduitor si va astepta. Colegii tai vor avea grija sa te puna la punct prin orice mijloace.

Daca nu ai creierul atat de ingalat de agresiunile zilnice pe care le exercita asupra ta colegii si mediul in care lucrezi incat sa nu intelegi nimic din ce scriu eu aici, ar fi cazul sa iei o decizie.
Hotaraste daca este mai important ca viata ta sa fie traita de tine la nivelul de calitate pe care ti-l doresti. Asta o poti face intr-o secunda.
Ceea ce vor face foarte putini este sa actioneze in aceasta directie asumandu-si toate riscurile care vin cu decizia de a cere sa iti fie respectate niste drepturi fundamentale.
Dreptul la munca este garantat prin Constitutie.
Dreptul de a fi platit si tratat corect este garantat prin contractul acela pe care l-ai semnat la angajare si pe care nu l-ai citit pentru ca ti s-a parut o simpla formalitate. Iar acum suporti consecintele.
Pana si Faust a citit contractul incheiat cu diavolul inainte de a il semna!

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Sunt multe website-uri de companie care afirma pe prima pagina ca cea mai important resursa a lor sunt oamenii. Este adevarat.
Sunt insa si mai multe website-uri care afirma si ca acea companie pune pe primul loc angajatii si ca ii pasa. Asta inseamna ca iti consideri oamenii capital uman si este, de obicei, o minciuna sfruntata. Este jignitor sa afirmi ca iti pasa de niste angajati pe care ii evaluezi o data pe an, pe care ii tratezi ca pe niste sclavi si carora le incalci drepturile zilnic.

Angajatii ar trebui calificati de la inceput drept capital uman sau resursa umana:

• Resursele umane sunt acei oameni de la care te astepti sa munceasca 10 ore pe zi, sa nu isi doreasca training-uri sau sa evolueze in cariera. Acestora ar trebui sa le spui de la inceput ca asta doresti de la ei si sa nu se astepte la mai mult. Fara sa le spui toate textele alea stupide despre ce oportunitati de dezvoltare a carierei au in companie.
• Capitalul uman sunt oameni de care ai nevoie pentru ca sunt creativi, pot inova sau sunt posesorii unei expertize vitale pentru companie. Pe acestia nu incerci sa ii minti. Le oferi tot ce isi doresc si te tii de cuvant. De ce? Pentru ca vor pleca exact cand ai mai multa nevoie de ei la competitie sau vor deveni in mai putin de o luna chiar competitorul direct.

Indiferent de ce profesie am acum sau voi avea in viitor, prima mea chemare a fost nevoia de dreptate. Mi-a luat mult timp sa inteleg ca nevoia de justitie pe care o simteam in calitate de jurist era ceva diferit. Dar a gandi juridic a devenit un reflex neconditionat.

Raportul dintre angajator si angajat este unul juridic bazat pe un contract ce prevede drepturi si obligatii pentru fiecare dintre parti. Drepturile prevazute in contractele salariatilor in Romania, chiar in forma aceea minimala pe care o pune la dispozitie Camera de Munca, nu sunt respectate. Este un lucru stiut de toata lumea.
Ceea ce se observa mai greu este ca aceasta atitudine aduce pierderi foarte serioase companiilor. Oamenii nu sunt motivati sa munceasca.

Sunt lucruri marunte care fac diferenta si care pot transforma un robotel intr-un angajat caruia sa ii placa ceea ce face. Dar despre asta exista deja prea multa teorie si prea putini manageri dispusi sa faca cel mai mic efort pentru a practica stiinta managementului.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Astazi m-au purtat la un seminar de Total Quality Leadership organizat de CITY – Sheffield Executive MBA. Vorbitorul a fost Dr. Alexandros Psychogios. A fost o prezentare decenta, destul de bine facuta si cuprinzand cateva idei inteligente si bine argumentate. A fost o supriza placuta tinand cont de existenta in Romania a catorva autointitulati singuri si adevarati experti in leadership care nu ar recunoaste un lider nici daca i-ar musca de nas.
Note specifice referitor la acest eveniment gasiti aici: Florin Glinta si Olivian Breda.

Aceeasi pantofi m-au purtat apoi catre o discutie cu un viitor client care mi-a confirmat ca directia in care merg eu este buna. Imi gasesc satisfactie in a fi un antreprenor care are cunostintele si experienta necesare pentru a ajuta alti antreprenori si IMM-uri. Bineinteles ca pot folosi o gramada de englezisme pentru a spune asta.

In romaneste sunt un MBA si un coordonator de proiecte care intelege limba pe care o vorbeste compania ta in raport cu mediul economic si te poate invata sa o vorbesti si tu. Atunci cand esti o companie mica alaturi de sute de companii mici, ceea ce te diferentiaza de ceilalti  este o poveste. Acea poveste trebuie spusa online si trebuie sa reprezinte nu doar ceea ce vinzi, ci si ceea ce devine acea companie in timp ce creste.

Este riscant sa fii antreprenor, dar este o forma de risc cu care pot trai. Este fundamentata pe ceea ce pot si imi place sa fac.

Riscul neplacut era acela pe care il suportam din pozitia unui angajat. Seth Godin spune despre aceasta situatie ca si despre multe altele similare: Safe is risky. Are dreptate. A fi un angajat si a gandi ca un angajat sunt percepute in general ca ceva care ofera siguranta. Fals.

A fi angajat este un raport juridic. Nu am o problema cu asta. Dar a gandi ca un salariat a fost o greseala. Am actionat uneori prin a limita propria mea nevoie de a inova si am tacut atunci cand constiinta imi spunea ca ar fi trebuit sa vorbesc. Am facut-o dintr-un instinct gresit de supravietuire.

Aceasta situatie nu se va mai repeta.

La televizor un comentator grasut tranteste niste prostii mai mari decat el pe TV Antena 3.  La un moment dat a spus ca Romania este o tara libera in care fiecare face ce vrea. Asta nu este definitia democratiei. Democratia ar trebui sa implice o asumare a responsabilitatii de a fi membru al unei societati democratice.

Zambesc. Stiu exact ce ar trebui sa scriu in continuare. Ar suna inteligent si rezonabil. Insa nu am sa o fac.

In Romania tot ce este inteligent si rezonabil este teoretic. Lider nu este acel om ideal, acel erou la care visam din comoditatea si automultumirea ce vin din faptul ca mai avem ce manca …inca. Lider este acel om care cumuleaza intr-o singura persoana turma ce il urmeaza.
Stim foarte bine care este turma. Indiferent daca facem parte din ea sau nu, suntem asediati de informatii despre ce suntem.
De ce ne-am mira ca lider este cine este?

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie: