Dupa vremea de afara, se pare ca am inceput prea devreme sa port pantofi din piele intoarsa. Nu sunt cei mai indicati, dar sunt comozi. Asta ma ajuta sa gandesc.

Astazi m-au purtat la un seminar de Total Quality Leadership organizat de CITY – Sheffield Executive MBA. Vorbitorul a fost Dr. Alexandros Psychogios. A fost o prezentare decenta, destul de bine facuta si cuprinzand cateva idei inteligente si bine argumentate. A fost o supriza placuta tinand cont de existenta in Romania a catorva autointitulati singuri si adevarati experti in leadership care nu ar recunoaste un lider nici daca i-ar musca de nas.
Note specifice referitor la acest eveniment gasiti aici: Florin Glinta si Olivian Breda.

Aceeasi pantofi m-au purtat apoi catre o discutie cu un viitor client care mi-a confirmat ca directia in care merg eu este buna. Imi gasesc satisfactie in a fi un antreprenor care are cunostintele si experienta necesare pentru a ajuta alti antreprenori si IMM-uri. Bineinteles ca pot folosi o gramada de englezisme pentru a spune asta.

In romaneste sunt un MBA si un coordonator de proiecte care intelege limba pe care o vorbeste compania ta in raport cu mediul economic si te poate invata sa o vorbesti si tu. Atunci cand esti o companie mica alaturi de sute de companii mici, ceea ce te diferentiaza de ceilalti  este o poveste. Acea poveste trebuie spusa online si trebuie sa reprezinte nu doar ceea ce vinzi, ci si ceea ce devine acea companie in timp ce creste.

Este riscant sa fii antreprenor, dar este o forma de risc cu care pot trai. Este fundamentata pe ceea ce pot si imi place sa fac.

Riscul neplacut era acela pe care il suportam din pozitia unui angajat. Seth Godin spune despre aceasta situatie ca si despre multe altele similare: Safe is risky. Are dreptate. A fi un angajat si a gandi ca un angajat sunt percepute in general ca ceva care ofera siguranta. Fals.

A fi angajat este un raport juridic. Nu am o problema cu asta. Dar a gandi ca un salariat a fost o greseala. Am actionat uneori prin a limita propria mea nevoie de a inova si am tacut atunci cand constiinta imi spunea ca ar fi trebuit sa vorbesc. Am facut-o dintr-un instinct gresit de supravietuire.

Aceasta situatie nu se va mai repeta.

Unul din cele mai bune moduri de a vinde un vis este sa oferi o felie din el in realitate.
La asta ma  gandeam aseara dupa terminarea cursului deschis tinut de Paul Garisson, profesor de marketing in cadrul Executive MBA al CEU Business School.

L-am cunoscut pe directorul din Romania al programului, Oliver Olson, la PowerCamp si asa am aflat de curs. Prezenta celor interesati de acest curs deschis a depasit asteptarile organizatorilor, fiind necesare destul de multe scaune suplimentare. Asta a facut ca intregul eveniment sa fie mai putin formal si mult mai placut.

Intotdeauna raman uimit de simplitatea in prezentare pe care o au cei care pot oferi solutii adevarate. Solutiile lor sunt la fel de simple si elegante. Asa a fost si ceea ce am invatat aseara de la Paul Garisson. Bineinteles ca in spatele acelei prezentari se observa munca de cercetare depusa si complexitatea problemelor abordate.

Inainte eram uimit de lipsa de viziune a multor oameni de marketing din companii, lipsa de viziune care se observa in campaniile de promovare absolut idioate si in lipsa de grija reala fata de clienti.
Acum stiu ca aceasta este diferenta intre o companie de succes si restul.

Daca majoritatea profesorilor din acest MBA sunt asemenea lui Paul Garisson nu e de mirare ca gasesti articole despre CEU Business School in Harvard Business Review.

Pe 12 Noiembrie, CEU Business School organizeaza Open Class – Marketing and Change cu Paul Garrison pentru a promova programul lor de Executive MBA.

Este unul din genul acela de evenimente, rare pe la noi, in care ai acces la educatie gratuita de nivel MBA.

Intotdeauna am considerat ca scoala s-a terminat pentru mine atunci cand am terminat Dreptul. Din acel moment a inceput educatia mea.
Educatio (latina) = crestere, hranire, cultivare.

Paul Garrison este profesor de marketing si fost marketing director al Coca Cola. Cursul va fi interesant cu siguranta. Daca sunteti interesat in marketing sau planuiti la un moment dat sa va imbunatatiti viata trecand prin experienta unui MBA, va recomand sa veniti. Gasiti mai multe informatii despre cum va puteti inscrie la acest curs aici: CEU Business School Romanian Branch.

Inca un modul din MBA terminat. 6 saptamani au trecut ca in ceata. Imi aduc aminte ceva cu bowling, parca am fost prin niste cluburi si cuvantul fondue parca imi spune ceva. In rest 14 ore de scoala pe zi in aceeasi clasa, in aceeasi camera de studii cu alti 14 oameni care au inceput sa rabufneasca si sa comenteze. Asa se intampla cand aduni oameni din toate colturile lumii.

Acum stiu sa spun “ce faci” in chineza, ca “nu pricep” in japoneza si nu o sa va spun ce cuvinte am invatat in araba pentru ca acum incerc sa le uit.

Dar MBA este un vis devenit realitate. Este exact cum imi inchipuiam ca trebuie sa fie. Ma ingrozesc cand realizez cate s-au intamplat pe planeta asta in ultimii 8 ani fara ca eu sa stiu nimic. Si nu este ca si cum nu as fi avut acces internet de pe vremea cand doar ftp exista. Sunt foarte curios ce o sa mi se mai intample in continuare. Am 31 de ani si inca nu am apucat sa ma plictisesc nici macar o zi de cand am deschis ochii.

Si ca sa nu uit! JUANES in concert sunt extraordinari!

Saptamana viitoare incep examenele. Azi am avut ultima sesiune de exercitii la Finante. I-au trebuit asistentului 2 ore si ceva ca sa descrie fara explicatii detaliate cam ce exercitii avem noi de facut in 2 ore in examen. Simti cum te cuprinde incet frica. Bineinteles ca stii ca o sa te descurci. Ar fi culmea sa nu.

Dar… Cel mai amuzant a fost ca pe un ton jumatate serios un coleg a comentat: “si aveam o slujba atat de buna inainte de MBA-ul asta!” Cam asta e. este ora 10. Invat de la 3. Dimineata am avut curs 4 ore si exercitii 4 ore. Probabil o sa plec acasa pe la 11 ca tre’ sa prind metroul.

Nu e prea mare lucru de spus. Invat asa cum se invata intr-un MBA.

Am facut un calcul. Am nevoie de 18 ore pe zi ca sa ajung la cunostinte acceptabile. Acum studiez intre 8 si 10. O sa maresc ritmul. E atat de ciudat sa inveti nu pentru ca vei primi o nota. Nota este importanta dar nu relevanta. Inveti pentru ca fiecare informatie pe care o citesti o constientizezi ca fiind importanta. Am senzatia aia de burete care absoarbe fiecare cuvant. Nu numai de la profesori, dar fiecare coleg are o poveste. Inchipuie-ti ca ai de la ingineri in structuri pentru armata americana, specialisti in comunicatii CMDA pana la avocati sau manageri.

Vineri seara am stat pana tarziu la o sarbatoare populara in Lausanne. A fost dragut dar obositor. Este ca si cum materia pe care o invatam la facultate intr-un an o invat la fiecare 2 luni. Si nici macar nu esti ascultat din ea. Trebuie sa o aplici in examenele pe care le dai. Sincer, nu m-am mai simtit atat de bine de foarte mult timp.