Jun 10, 2010

Stateam pe terasa la Mojo in Lipscani intr-o dupa amiaza, planuind vizite prin locuri frumoase din tara cu AB, cand brusc acesta mi-a cerut telefonul meu cel nou, un Blackberry alb (adica Whiteberry – ma mir ca cineva nu s-a gandit sa foloseasca inca acest cuvant intr-o reclama). Cu retinerea cu care dau din mana baietii jucariile noi, i l-am dat.

A facut o poza frumoasa pe care o poti vedea mai jos.

Din seria “educatie gratuita daca binevoiesti sa pleci de la serviciu la ora la care ai dreptul legal sa pleci” te invit la un nou seminar foarte interesant organizat de o scoala MBA pe 25 mai 2010.

EMBA Seminar with Dr Elke Leeds: Executive Presence

Seminarul are loc la Hotelul Howard Johnson incepand cu ora 18:30 si este organizat de ASEBUSS si Kennesaw State University.

Despre MBA-ul din Bucuresti nu o sa vorbesc, insa am cautat informatii despre profesorul Elke Leeds. Din cate spun studentii este un profesor foarte exigent, iar cursul ei unul dificil. Asta suna bine pentru mine. Gasiti detalii pentru inscriere pe site-ul ASSEBUS.

Later edit:

Seminarul a fost OK. Putin prea general, insa am avut de invatat din exemplul dat de Elke Leeds. O tehnica de prezentare foarte buna.
M-am intalnit si cu un vechi prieten, Oliver Olson, fostul director al CEU Business School. CEU s-a retras din Romania, dar Oliver a ales sa ramana si sa reprezinte o noua scoala de MBA in Romania: Maastricht School of Management.

Pentru orice asociatie profesionala exista un eveniment anual important. In cazul PMP Romania este vorba de PMday Romania 2010 care va avea loc pe 26 mai 2010 la World Trade Center/Pullman, in Bucuresti.
Acest an marcheaza insa un punct important pentru charter-ul romanesc: lansarea Ghidului de cunostinte in managementul proiectelor (traducerea PMBOK Guide 4th Edition in limba romana – editura Zeta). Acest lucru marcheaza trecerea de la utilizarea PMBOK Guide in limba engleza in pregatirea pentru examenul necesar certificarii PMP si apoi mai mult cu titlu consultativ, catre transformarea PMBOK intr-un instrument util in fiecare zi.

Project Management Institute va fi prezent la lansarea “Ghidului de cunostinte in managementul proiectelor” printr-un reprezentant al Board of Directors si Zbigniew Tracyck, mentor al PMI Region 8 EMEA.

Doi recunoscuti speakeri vor vorbi despre noi tendinte si paradigme in managementul proiectelor. Velimir Srica, cunoscut autor, profesor in cadrul unor renumite scoli de management, fost ministru al Croatiei pentru IT&C, va vorbi despre un nou stil de leadership, iar Stephen Forte, Chief Strategic Officer al Telerik, va aborda intr-o maniera interactive aplicabilitatea metodologiilor Agile.
Stephen Forte ma intereseaza in special pentru ca pe lista mea de lucruri de facut intr-o viata era si pozitia de Chief Strategic Officer.

Sesiunile de dupa-amiaza vor ajuta managerii de proiect sa identifice mesajele transmise nonverbal (Mihaela Stroe), sa inteleaga specificitatile proiectelor cu finantare europeana (Radu Munteanu) sau sa inteleaga abordarea Ritei Mulcahy in obtinerea certificarii PMP.
Va mai exista o sesiune de prezentari, Pecha Kucha, unde ne vor delecta Ioan Nicut, Dan Panturu, Monica Minoiu, Cotiso Hanganu, Dan Luca.

Taxa de participare la eveniment este de 250 lei. 6 PDU-uri se acorda celor certificati PMI in urma participarii la eveniment. Mai multe detalii, formularul de inscriere, descrierea prezentarilor, a speakerilor precum si articole despre managementul proiectelor gasiti pe site-ul evenimentului www.pmday.pmi.ro.

Later edit:

A fost o zi plina cu prezentari interesante. Oameni noi, idei noi. Am pus pe lista de lucruri de facut si o certificare SCRUM Master.

Inapoi in Bucuresti. Mi-a fost greu sa ma despart de Salonic. Insa, imediat ce am ajuns, am si gasit lucruri interesante de facut.

Primul pe lista este un seminar: Strategies for effectively navigating your company during a recession.
Este organizat de City College, International Faculty of the University of Sheffield. Joi, 6 mai 2010, de la ora 18 la Hotel Hilton, Bucuresti. Intrarea libera si oameni destepti care vorbesc: Stuart Sanderson (Associate Dean Bradford University) si Stelios Kehaghias (Senior Lecturer, City College, International Faculty of the University of Sheffield).

Eu urmaresc cam tot ce se intampla privitor la scolile MBA in Romania. Le compar tot timpul cu ce stiu eu despre scolile MBA internationale din propria experienta (HEC Lausanne) sau cele ale prietenilor mei din alte tari. Adevarul este ca majoritatea sunt doar niste extensii la materia din facultate, un fel de mastere de 2 bani. Nu critic. Este o realitate. Pentru mine a critica are o conotatie mai apropiata de notiunea de “feedback”. Prefer sa fac sugestii de imbunatatire atunci cand nu imi place ceva.
Chiar daca topul MBA din Romania nu include pe cel organizat de City College, International Faculty of the University of Sheffield, ar trebui luat in consideratie pentru simplul motiv ca este unul din putinele in care profesorii sunt straini din Grecia, Canada, etc. Profesori care au experienta de afaceri si care ofera consultanta companiilor.

Genul acesta de seminarii gratuite sunt o ocazie destul de rara de a invata ceva util. Asa ca intra pe website-ul lor si rezerva-ti un loc.

Later edit:

Am fost si mi-a placut. Stuart Anderson si Stelios Kehaghias au vorbit alternativ. Prezentarea a fost bine facuta si cuprinzand toate acele sfaturi de bun simt pe care majoritatea managerilor nu le respecta nici picati cu ceara. Teoria a fost condimentata cu cateva prezentari / studii de caz ale reactiilor unor companii la criza. Dupa ce o sa pun mana pe prezentari o sa fac un rezumat al lor intr-un alt post.

Apr 11, 2010

Modul in care interactionez cu orasul Bucuresti este mai aproape de viata intr-un arhipelag. Toate locurile care au o semnificatie pentru mine sunt insule. Celelalte spatii ale orasului sunt doar valuri pe care le privesc si le aud atunci cand calatoresc de la o insula la alta.
Exista insula acasa, insula birou, insula muzeu, insula restaurant, insula ceainarie si altele. Zona Lipscani era o insula in Bucuresti. Un loc incarcat de istorie aflat in mare parte intr-o stare de degradare avansata. In ultima vreme am inceput sa diferentiez insule in interiorul Lipscani. Au aparut multe cluburi, baruri si restaurante noi. Insula mea favorita in Lipscani, mai precis pe strada Franceza, este un restaurant turcesc, Divan.

Pentru mine un restaurant turcesc este un loc unde se mananca bine, dar la care nu ai pretentii de atmosfera placuta. Te duci, mananci si pleci. Numai ca poti sa faci asta si la ora doua dimineata  cand nu mai gasesti deschis nici macar un junk-food drive-in. Despre Divan mi se povestise ca este un restaurant cu o sala cu mese si scaune la parter si un semi-etaj cu fotolii. M-am gandit ca pentru o vineri seara as dori sa nu stau intr-un mediu simplu decorat si doar sa mananc. De aceea primul impuls a fost sa rezerv o masa la etaj si sa dau prioritate confortului corpului meu si satisfacerii simtului meu estetic. Nu a fost nevoie.
Divan nu are o simpla sala de mese. Parterul este un restaurant turcesc modern asa cum sunt cele pe care le-am vazut in Istanbul. Decoratiuni de bun gust, fondul muzical este alcatuit numai din muzica turceasca, originala sau adaptari, chelneritele sunt costumate traditional. Pana si sistemul de aer conditionat este decent, chiar daca lipsa de educatie a celor de la mesele vecine ii indeamna sa iti sufle fumul de tigara in nas exact cand vrei sa savurezi mirosul mancarii care tocmai ti-a fost adusa. Semi-etajul este mai mult o cafenea.

Sa iti povestec despre ce am mancat. Mancarea merita toate laudele. Ceva in modul discret in care sunt aranjate mancarurile pe platouri iti spune ca in spate exista un bucatar care isi iubeste meseria.  Vei simti asta in mancarea pe care o face.
Am inceput cu Lahmacun, o lipie acoperita cu rosii, carne tocata, condimente si ceapa mangaiata de focul puternic al unui cuptor. Pentru ca prima oara cand mergi intr-un resturant vrei sa gusti din cat mai multe produse, am ales Kebap mixt Divan, o combinatie din toate celelalte tipuri de carne la gratar. Data viitoare voi alege Adana Kebap pentru ca amestecul de carne de vita, oaie si mirodenii facut de Salih este extraordinar. Doar cand ma gandesc si mi se face pofta. Inghit in sec si ma gandesc ca saptamana viitoare trebuie sa opresc din nou pe la Divan.
Am baut ayran. Iaurtul injumatatit cu apa si menta este cel mai indicat pentru mancarurile picante de la Divan. Ce mi-a placut a fost faptul ca ayran-ul a fost adus intr-un vas de cupru cu un polonic micut pe care il folosesti pentru baut.
Pentru desert am ales Kunefe insotit de o cafea turceasca. Bineinteles ca primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa a fost sa caut reteta prajiturii. Acum imi mai trebuie doar un loc unde sa gasesc de vanzare unul din ingredientele principale, kadaif, niste taietei fini.

Cam atat despre noua insula pe care am adaugat-o arhipelagului Bucuresti. Nu o sa gasesti aici fotografii ale restaurantului Divan pentru ca nu vreau sa iti stric surpriza. Mergi acolo, mananca si savureaza timpul pe care il vei petrece intr-un spatiu diferit care exista doar pentru linistea si bucuria ta.

Stau intr-un bar si pentru prima oara, in ultimii 8 ani cred, beau o bere Ursus. Scriu intr-o agenda postul de acum. Inca nu am renuntat complet la hartie. Sa car un laptop cu mine doar ca sa scriu cand sunt prin oras este un efort prea mare.
De ce am involuat, pentru o zi, de la bere nefiltrata sau Guiness la bere Ursus? Pentru ca atunci cand am trecut pe langa magazinul Unirea mi-au atras atentia cuvintele lui Dragos Bucur: Cel mai bun rol al meu? Intotdeauna este urmatorul.

Eu supun reclamele la ceea ce se cheama „pattern recognition” intern. Mai simplu spus verific daca mesajul respectiv nu m-a plictisit deja emotional sub alta forma. Celelalte doua mesaje de pe afis m-au plictisit ingrozitor. Insa cel al lui Dragos Bucur mi-a placut si mi-am facut o notita ca daca ne intalnim vreodata sa ii dau o bere.
M-am uitat sa vad in ce consta campania Ursus integral. Campania se desfasoara online impreuna cu Hotnews.ro si cativa bloggeri reprezentativi (adica cu un numar mare de vizitatori zilnici) si este insotita in realitate de afisul urias de la Unirea.
Ideea este buna, povestile sunt interesante.

Sincer as vrea sa ma opresc aici, insa nu pot. Sunt atatea lucrurile care trebuie imbunatatite la campania asta:

1. Nu inteleg de ce nu s-a facut un website separat! Pagina www.drumultau.ro este redirectionata si „calarita” de un banner mare Hotnews care acapareaza toata atentia. Sunt sigur ca daca vor face o analiza a click-urilor, cei mai multi care au intrat pe pagina au dat click pe marele header si s-au dus pe drumul lor.
2. Consistenta website-ului este diminuata semnificativ de faptul ca bloggerii parteneri promoveaza acelasi tip de concurs dar cu premii pe blog-urile lor. De ce sa scriu pe drumultau.ro cand pot sa scriu pe blog-ul lui Arhi si sa castig o gramada de bere?
3. O solutie mult mai buna pentru Ursus ar fi fost sa foloseasca serviciul oferit de www.banipepost.ro. Cu siguranta cateva sute de bloggeri fac un val mult mai mare decat cativa, chiar daca acestia sunt importanti. In realitate Ursus este perceputa ca o bere sub medie si ai nevoie sa faci valuri pentru a o aduce din nou in atentia colectiva.
4. Romgleza pe blog-uri ne omoara! Nu am nici o problema in a imi impana conversatia cu cuvinte in limba engleza. Insa expresii de genul “mesh-ul/mash-ul amplasat pe cladirea Unirea” solicita o cautare pe google. Termenul corect este mash-up si se refera la proiectarea pe aceeasi suprafata a unor imagini care se suprapun din mai multe surse.
5. Pagina pe Facebook? WTF? Ce au facut ei nu este o pagina de Facebook utila. O pagina utila este intretinuta si activa. Ar trebui sa cuprinda atat povestile de pe drumultau.ro cat si cele de pe bloguri.
6. De ce nu au facut campania si pe Twitter? Acolo poti promova numele si link catre povestea fiecaruia (la fel cele de pe website si blog-uri). Efectul viral ar fi fost garantat tinand cont de necesitatea de recunoastere sociala pe care o au romanii si nevoia lor de a isi spune povestea oricui indiferent daca acela doreste sau nu sa o asculte.