Astazi am terminat de pus online o parte din ceea ce am scris sub forma unui jurnal de calatorie. Am adaugat si fotografii folosind widgetul NextGEN Gallery care imi permite sa creez slideshow-uri in aceeasi pagina.

Bolivia & Peru

Grecia

Mallorca

Rhodos

Paris

Bratislava, Viena & Praga

Turcia

Bulgaria

Inca un modul din MBA terminat. 6 saptamani au trecut ca in ceata. Imi aduc aminte ceva cu bowling, parca am fost prin niste cluburi si cuvantul fondue parca imi spune ceva. In rest 14 ore de scoala pe zi in aceeasi clasa, in aceeasi camera de studii cu alti 14 oameni care au inceput sa rabufneasca si sa comenteze. Asa se intampla cand aduni oameni din toate colturile lumii.

Acum stiu sa spun “ce faci” in chineza, ca “nu pricep” in japoneza si nu o sa va spun ce cuvinte am invatat in araba pentru ca acum incerc sa le uit.

Dar MBA este un vis devenit realitate. Este exact cum imi inchipuiam ca trebuie sa fie. Ma ingrozesc cand realizez cate s-au intamplat pe planeta asta in ultimii 8 ani fara ca eu sa stiu nimic. Si nu este ca si cum nu as fi avut acces internet de pe vremea cand doar ftp exista. Sunt foarte curios ce o sa mi se mai intample in continuare. Am 31 de ani si inca nu am apucat sa ma plictisesc nici macar o zi de cand am deschis ochii.

Si ca sa nu uit! JUANES in concert sunt extraordinari!

Nu e prea mare lucru de spus. Invat asa cum se invata intr-un MBA.

Am facut un calcul. Am nevoie de 18 ore pe zi ca sa ajung la cunostinte acceptabile. Acum studiez intre 8 si 10. O sa maresc ritmul. E atat de ciudat sa inveti nu pentru ca vei primi o nota. Nota este importanta dar nu relevanta. Inveti pentru ca fiecare informatie pe care o citesti o constientizezi ca fiind importanta. Am senzatia aia de burete care absoarbe fiecare cuvant. Nu numai de la profesori, dar fiecare coleg are o poveste. Inchipuie-ti ca ai de la ingineri in structuri pentru armata americana, specialisti in comunicatii CMDA pana la avocati sau manageri.

Vineri seara am stat pana tarziu la o sarbatoare populara in Lausanne. A fost dragut dar obositor. Este ca si cum materia pe care o invatam la facultate intr-un an o invat la fiecare 2 luni. Si nici macar nu esti ascultat din ea. Trebuie sa o aplici in examenele pe care le dai. Sincer, nu m-am mai simtit atat de bine de foarte mult timp.

A trecut prima saptamana de MBA. Si a fost doar saptamana introductiva pentru ca de luni incepe scoala. Am nu stiu cate sute de pagini de citit si de pregatit discursuri si multe altele. Daca mi-am inchipuit vreodata ca va fi usor … mi-a trecut. A fost extraordinar. De la 8 dimineata la 8 seara.

A fost si distractiv cu seara sud-africana: rugby si gratar. In afara de zeci de teste si introduceri in management, marketing si alte lucruri cel mai important a fost conceptul de lucru in echipa. Am invatat o gramada despre treba asta si sunt atat de multe lucruri pe care nici macar nu ti le imaginai posibile. Si am invatat sa folosesc o toba sud-africana. Pe bune. Doi tipi care fac training pentru Coca Cola si alte companii mari au venit si incepand prin a ne invata sa cantam folosind toba ne-au invatat foarte mult despre a lucra impreuna. Nu iti poti imagina ca in mai putin de ora poti face 15 oameni diferiti sa cante impreuna o intreaga melodie. A fost incredibil.

Partea cea mai grea a fost faptul ca a trebuit intr-o zi jumatate sa facem un plan de marketing pentru TOPSY Foundation, o fundatie HIV/AIDS. Fara nici un fel de cunostinte in domeniu. Asa ca am fost patru oameni si a trebuit sa lucram impreuna, sa ne punem de acord, sa ne facem fiecare partea lui de treaba si tot asa. Amuzant este ca am si castigat. Si ca proiectul nostru chiar va fi folosit luand bineinteles si idei de la proiectele celorlalte grupuri. Sunt rupt de oboseala. As putea dormi cel putin o luna. In rest toate bune.

Si a fost si prima zi de scoala. Universitatea de Lausanne e superba. Campusul este ca si cum ai fi intr-o statiune de vacanta. Complexul sportiv are acces la toata baza cu doar 40 de franci pe an. Restaurantele au preturi studentesti, deci se poate manca aici si inca bine.

Acum ca am terminat cu informatii neimportante sa trecem la scoala. Ma asteptam la o clasa de 30, dar suntem numai 15 admisi la MBA, pentru ca atatia au trecut de interviu. Ceea ce este foarte interesant. Am inceput ziua cu o mica introducere apoi profesorul cu care vom face cursul de leadership a venit, s-a prezentat si ne-a trantit scurt doua teste ca sa isi faca el o idee despre noi. Apoi am facut turul campusului si au mai vorbit vicedecanul si inca cateva persoane. Totul a fost foarte nou si foarte atractiv. Colegii sunt de peste tot din America pana in Liban.

Eu sunt singurul est-european pe anul asta. Seara s-a terminat cu o degustare de vinuri sud-africane. Numai ca de maine intram in 3 zile introductive de 12 ore pe zi in care va trebui sa facem un plan de management fara nici un fel de cunostinte. Asa ca ma asteapta 3 zile foarte grele. Luni un mic examen. Si printre astea va trebui sa imi gasesc timp sa imi fac si hartiile de viza, asigurare medicala etc. O sa fie un an foarte greu. Ideea de a ma muta la Lausanne este foarte buna pentru ca altfel va fi foarte dificil.

Totul este ca un vis extraordinar si nu am de gand sa ma trezesc pentru urmatoarele 12 luni.

Am fost in vizita la doua familii. Intr-o zi am mancat mancare indiana, in alta chinezesca. Mancare adevarata, nu de restaurant. Sotiile lucreaza pentru Natiunile Unite. Sotii sunt absolventi de MBA, IMD Lausanne bineinteles.

Sunt ca un club universitar, pastreaza legatura unii cu altii, indiferent de generatii si se ajuta.
Undeva pe drum, mi-am dat seama ca sunt suparat pe romani, pe mine inclusiv, pentru ca se lasa furati pe fata de cei cativa prea putini, insa asta nu ma face mai putin roman. Dar totul trebuie sa se schimbe. Am vazut atat de multe puncte de vedere diferite. Totul se schimba. Aici nimeni nu vorbeste despre romanii care fura sau muncesc. Aici se vorbeste despre colegul roman foarte inteligent pe care l-au avut in facultate, despre romanii care lucreaza petru multinationale. Toate companiile cauta sa angajeze est europeni care isi completeaza studiile aici, pentru ca au o educatie foarte buna deja facuta si pentru ca stiu ce se intampla pe plan local. Toti ochii sunt indreptati catre est. Este noua piata emergenta. Acolo sunt noii bani. Si toti asteapta intrarea Romaniei in UE. Multe firme mari asteapta doar asta, singura garantie pe care o vor.
Nu sunt asa de sigur ca vreau sa le explic ce inseamna “acolo se fierbe piatra scumpa”.

Am pierdut timpul toata ziua asteptand sa treaca orele. Adica am invatat pentru GMAT. Exact cand am impresia ca o sa ma descurc, intrebarile trec la alt grad de dificultate.
Seara asta am fost la “un concert”. Taraful de lautari de la Naipu, un sat de pe langa Clejani. Au cantat muzica numai de prin zona lor. Nu mi s-au parut cine stie ce. Insa cei care vin curent la evenimentele organizate in acel teatru au spus ca nu au vazut niciodata sala asa de plina.

Prea putini romani, insa francezii (elvetienii:)) erau innebuniti. Nu mi-am inchipuit asa ceva. Spre sfarsit au inceput sa danseze asa ca lautarii au coborat de pe scena si au mai stat vreo jumatate de ora. Nu intelegeau nimic, dar le placea ritmul.

Azi am de gand sa fac musaca. Nu stiu ce musaca fac, ca mai mult stau de vorba cu lumea pe net. Am luat o sticla de vin alb ca sa torn peste musaca. Am pus un pahar deoparte si am baut sticla. Asa ca acum sunt bine dispus. Si mai ascult si Gica Petrescu.

Nu o sa cad in nici o pasa melancolica, dar o sa am chef de ras toata ziua. Undeva spre dupa amiaza am terminat cu musacaua. A iesit buna, dar puteam sa o fac si mai buna. Asa ca am mancat si apoi am sa ies prin oras.
Astazi lumea se intalneste intr-un pub Mulligan`s. Am baut Guiness si m-am luat la cearta cu un australian care s-a gasit sa spuna nu stiu ce istorie despre Serbia, Croatia si cum Vlad Tepes si-a inceput sirul tragerilor in teapa pe undeva pe la Visegrad. Am incercat sa ii explic bolovanului ca Vlad Tepes a fost intemnitat acolo, dar nu ai cu cine sa vorbesti. Unii oamenii sunt atat de convinsi ca au dreptate. E ca si cum privirea lor se ingusteaza pana ajunge un punct. Si acela e punctul lor de vedere.