Me and Mrs Moodle … we got a thing going on.

Cu alte cuvinte, dupa 2 zile de munca (mai mult invatat cu ce se mananca decat munca) am reusit sa instalez singur Moodle pe unul din domeniile mele: eLearning Romania. Am invatat sa imi bag nasul intr-o baza de date SQL si ce e ala un query plus o gramada de alte chestii practice.

De ce am facut-o? Pentru ca vroiam sa vad daca pot. Toate aplicatiile open source devin din ce in ce mai prietenoase cu utilizatorii care nu au prea multe cunostinte tehnice.

Acum urmeaza sa creez niste cursuri si sa vad ce se poate face cu ele.
Bineinteles ca o sa vad care dintre prietenii mei au inclinatie de spre a fi profesori si vor sa beneficieze de o platforma gratuita unde sa isi poata tine un curs.
Exista o gramada de oportunitati pe care oamenii le descopera atunci cand le pui la indemana un instrument destept. Iar Moodle este cu siguranta o platforma de eLearning foarte practica.

In personal or professional life you always set objectives. The main reason for not accomplish them is the lack of time. Therefore you feel the necessity of time management techniques. From post-its on the fridge to reminders on your mobile phone or tasks list in Outlook you try to improve your efficiency.

How about using Twitter to do that? How about an automatic way of setting a small objective and having a website remind you of it? How about the first small step in your thousand miles journey?

This is not a commercial, but my opinion about the newest online tool for time management: www.23sec.com.
It is easy to utilize for daily objectives and also a smart use of Twitter’s potential.

When you spend most of the time at work in front of a computer ant send twits on company’s time, it becomes a good thing to use the same twitter application for making your work easier.
Stop wasting time! Use 23sec.com!

Citeam ultimul post de pe MajestiCreature care povesteste, nu foarte magulitor, despre blog-ul lui Zoso. Uneori nici nu cred ca merita efortul de a fi criticat.

Partea interesanta a fost insa ca i-a facut un steag pentru Republica Socialista Zoso. Acum nu stiu daca Zoso o sa vada in asta o oportunitate de a crea un brand personal in jurul acestei imagini, insa mie mi-a facut click imediat.

Asa ca am zis: VREAU SI IO! Urmarea o vedeti mai jos. Republica Stop the Earth I want to get down:

Pentru cei care ma au in blogroll a venit timpul sa faca loc in sidebar pentru inceputul revolutiei:

1. <a href=http://www.emanuelgrigoras.ro target=”_blank”><img class=aligncenter title=STEIWTGD src=http://www.emanuelgrigoras.ro/images/STEIWTGD1.jpg border=”3″ width=”125″ height=”94″ /></a>
2. <a href=http://www.emanuelgrigoras.ro target=”_blank”><img class=aligncenter title=STEIWTGD src=http://www.emanuelgrigoras.ro/images/STEIWTGD2.jpg border=”3″ width=”190″ height=”143″ /></a>

Va transmit mesajul asa cum l-am primit. Nu mai e nimic altceva de spus. Veniti!

Widget-uri gasiti aici.

“Laboratorul Life After Work anunta un nou experiment: Playground, loc de joaca pentru oameni mari. Vino sa explorezi activitati si jocuri care te relaxeaza si te invata lucruri noi, la un after-job care iti stimuleaza creativitatea si iti tine creierul in forma. Daca vrei sa te joci cu noi si sa cunosti oameni din comunitatea celor care isi respecta timpul liber, te asteptam la lansare, joi 11 martie la Cafeneaua SubCarturesti Verona, ora 19.00.

Mai multe detalii la noi pe site: lifeafterwork.ro/playground.

Life After Work este o organizatie non-guvernamentala care propune alternative de petrecere a timpului liber. Prin evenimente, experiente si spatii de joaca pentru adulti, invitam la explorarea potentialului si creativitatii fiecaruia, pentru un impact pozitiv asupra comunitatii. Credem ca joaca este o sursa de relaxare, invatare si energie. Ne dorim sa traim intr-o societate relaxata, curioasa, deschisa si plina de energie. Astfel, impreuna putem fi schimbarea pe care o vrem in lume.”

De obicei citesc cartile si decid daca imi plac fara sa acord vreo importanta autorului. Asta poate pentru ca o carte devine o entitate de sine statatoare atunci cand iese de sub tipar. De data aceasta am cunoscut autorul, Costi Gurgu, si abia apoi am decis sa cumpar cartea, Retetarium. Am trecut pe langa ea in librarii, dar coperta nu m-a atras prin nimic. O greseala pe care am corectat-o de curand.

Cartea intra in categoria literatura fantastica, SF la modul general. Este o carte foarte bine scrisa cu o poveste originala. Chiar daca sunt adevarate, cele doua propozitii de mai inainte sunt plictisitoare. De ajuns ca sa te determine sa nu o cumperi vreodata.

Experienta mea cu Retetarium este insa despre unul din cele mai importante lucruri din viata mea: mancare. Este o carte despre mancare care m-a silit sa infrunt din nou toate sentimentele bune sau rele pe care le am eu despre gatit.

Ritualurile gatitului si cel al procesului de a manca sunt pentru mine vitale. Unii isi doresc o masina sport. Eu imi doresc o bucatarie. Singurul spatiu asupra caruia vreau sa domnesc este o bucatarie.
Bucataria mea este un loc in care nimic nu este atins de altcineva decat de mine. Musafirul atinge cu fundul un scaun la masa, tacamurile si vesela in care ii pun mancarea si atat. El nu are absolut nici un drept. Trebuie sa accepte intr-o umilinta absoluta experienta de a gati si a manca la care il fac partas. O simpla cerere de sare sau piper ii aduce excomunicarea imediata.
Singurul adevar universal in bucataria mea este mancarea facuta in acel moment. Gustul este cel decis de mine. Acceptarea neconditionata a ceea ce se mananca ca experienta unica imi este impusa inclusiv mie, creatorul.

Cartea lui Costi Gurgu m-a ajutat sa accept ceea ce am incercat intotdeauna sa minimalizez: sunt inainte de orice un bucatar.

Daca nu ai ceva bun de spus, taci.

Inainte de a incepe sa vorbesti, taci.

Taci si asculta ce spune celalalt. Vei avea sansa de a afla ceva nou. Atunci cand vorbesti tu, spui doar lucruri pe care le stii deja.