Caldura mare, mon cher. Este atat de cald incat pana si notiunea caldura se topeste.
Nu stiu cine m-a pus sa ma uit pe net dupa inghetata. In Romania preferata mea este Magnum. Inghetata este buna, iar reclamele sunt facute bine. Pozitionarea este sensibil diferita si asta m-a indemnat sa o incerc prima oara. Si uite asa am ajuns pe site-ul lor din Romania http://www.iubesteinghetata.ro.
Pe site nu apare inca Magnum Gold, insa au cei de la Algida restul de tipuri de inghetata Magnum. M-am uitat si pe celelalte site-uri Algida din lume si acolo apare Magnum Gold. Asta inseamna ca in curand o sa apara si la noi.
Acum ma duc prin oras sa vad unde gasesc la ora asta inghetata si visez ca, pana cand o sa fug un sfarsit de saptamana la mare, voi gasi inghetata pe care o vreau eu in magazine.
In fiecare secunda din viata noastra depunem un efort, constient sau nu, de a ne individualiza in multime. Necesitatea de recunoastere sociala pe care o avem are drept consecinta diferentierea noastra de toti ceilalti.
In timp, vei deveni mult mai complex decat numele tau, imaginea ta intr-o fotografie, studiile pe care le-ai facut sau profesia pe care o ai. Un logo poate fi un raspuns. Daca o companie poate fi identificata printr-o imagine, eu, ca fiinta umana, pot face acelasi lucru. Bineinteles ca o companie va fi intotdeauna ceva lipsit de complexitate fata de frumusetea interioara a unui om, dar asta nu scade valoarea unei imagini simbolice.
Un logo este unul din acele lucruri pe care trebuie sa le faca un specialist si care costa. Pana acum experienta mea in procesul de creare a unor logo-uri pentru companii a fost la modul urmator: Discuti cu specialist in branding care vine cu o idee despre un logo foarte frumoasa si logica. Apoi ai un factor decizional in companie (sef) care spune”da, dragut, dar eu vreau logo sa fie exact asa”. Rezultatul este intotdeauna execrabil, mai ales cand un om nu intelege ca atunci cand ti se strica centrala termica chemi un instalator si nu ii spui tu cum sa tine surubelnita, iar atunci cand vrei sa creezi un logo chemi un specialist in asa ceva si ai incredere in ce iti face el.
Asa ca eu am facut altceva. Am stat de vorba cu art directorul meu (HybridStudio) si apoi am lasat-o sa faca ce a crezut ea ca trebuie sa faca. Rezultatul este … eu.
Imi place atat de mult. Imi place mult melodia, insa si mai mult imi place faptul ca acest videoclip marcheaza trecerea lui Dragos (Grasu XXL) intr-o noua etapa. Talentul lui incepe sa se apropie de maturitate.
Am intalnit foarte putini oameni in viata mea despre care am simtit de la inceput ca au talent si pasiune pentru ceea ce fac, care nu renunta niciodata indiferent de cat de greu le-ar fi si despre care stii ca isi vor pune amprenta asupra vietilor celor pe care ii intalnesc. Dragos este unul dintre ei.
Nu am mai vorbit de multisor despre mancare. Insa acum o sa vorbim despre hribi cu smantana, carora le duc dorul de cand am fost ultima oara in Bucovina la Poiana de vis. Acolo am manca niste hribi deliciosi.
Asa ca, atunci cand am vazut la Carefour hribi am inhatat doua cutii cu gandul sa ajung acasa cat mai repede.
M-am uitat pe internet dupa retete si am gasit cateva foarte diferite una de cealalta. Am luat din fiecare ce mi-a placut si a iesit o reteta cam asa:
Hribi – 2 cutii. Spalati bine si taiati discuri. I-am pus la prajit in unt. Dupa vreun sfert de ora am adaugat vreo 6 catei de usturoi si patrunjel tocat.
Pentru sos am prajit separat o ceapa. Peste ceapa prajita am turnat o cana de apa si am lasat la fiert 5 minute. Apoi am strecurat zeama si am amestecat-o cu o cutie de smantana de 400g.
Am amestecat o lingura de faina cu sos separat pana s-a facut pasta.
Am adaugat sosul de faina si smantana cu sosul de ceapa peste hribi si le-am lasat sa fiarba amestecand continuu.
In ultimele zile nu am mai scris pentru ca am plecat dimineata si ne-am intors seara tarziu. Am adormit intotdeauna dupa miezul noptii, dupa ce, de pe terasa hotelului, de unde se vede intregul Salonic, am mancat gyros si am testat cat mai multe tipuri de bere de care nu am auzit niciodata. Nu voi deveni un expert pentru ca deja am o fixatie pe berea Samuel Adams, dar invat multe.
Ultimele 3 zile le-am petrecut pe plaja.
In prima zi am fost in Kalamitsi, pe al doilea brat (peninsula) al Halkidiki. Zona este mai salbatica si mai putin turistica decat primul brat. Nu ca ar fi contat, pentru ca nu a inceput sezonul asa ca nu era picior de turist. Am avut o plaja intreaga doar pentru grupul nostru, asa ca am atacat rezeva de bere Amstel a unui restaurant de pe plaja, ne-am prajit la soare si am facut baie intr-o apa inghetata.
In a doua zi am fost pe primul brat al Halkidiki pe o plaja din Kallithea, la fel de lipsita de turisti. Am mancat intr-o taverna (poze mai jos) si am lenevit la soare cu gandul la ce tip de bere voi mai testa seara.
Ieri ne-am aventurat intr-un drum mai lung, care s-a lungit si mai tare datorita faptului ca se lucra la autostrada si traficul era deviat pe coasta. Destinatia finala a fost Tsagarada in sud, unde exista o plaja superba. Am plecat cu noaptea in cap si ne-am baut cafeaua la o terasa pe malul marii. Stand cu picioarele pe un scaun si uitandu-ma la valuri, am avut timp in cateva minute sa inteleg ca poate nu voi avea nici un impact semnificativ asupra umanitatii, dar mi-am trait si imi traiesc viata facand ce vreau si bucurandu-ma de fiecare clipa.
Plaja Mylopotamos, Tsagarada, este extraordinara si nu cred ca asa avea mai mult de spus. Priveste fotografiile si o sa intelegi despre ce vorbesc.
Mi-am inceput dimineata la Starbucks, pe malul marii in Salonic, pentru ca au cea mai buna conexiune internet gratuita si ziua se anunta fara prea multe evenimente.
La pranz am mancat kokoretsi, o mancare traditionala facuta din maruntaie de miel invelite in membrana de la intestine si facuta la frigare. De aici a inceput ziua. Pentru ca mi s-a facut sete. Sucul de portocale sau apa nu erau de ajuns asa ca am intrat intr-un Beerstore caruia nu prea ii dadusem atentie pana atunci.
Am pus intrebarea pe care renuntasem sa o pun in Bucuresti: Da’ Samuel Adams nu aveti? Aveau. Asa ca mi s-a pus o bere la racit pentru vreo 10 minute si un platou cu carne uscata, salam picant si branza sarata in fata ca sa treaca timpul.
Daca reclama de la Carlsberg pentru „probably the best beer in the world” ar fi fost facuta pentru Samuel Adams ar fi sunat asa: „definitely the best beer in the world”. Mi-am pus deoparte cateva sticle sa le iau cand ma intorc in Romania si apoi am continuat cu alte tipuri de bere pana seara tarziu. Dupa ce am mai incercat o bere olandeza, La Trappe, ne-am indreptat cu totii catre cartierul rezidential din zona cea mai inalta a Salonicului, Panorama. Aici am gustat intr-o cofetarie trigoanele Panorama care sunt delicioase.
Intorsi in oras am terminat seara si am inceput ziua urmatoare in Kafodeio, un bar extraordinar cu muzica live si 163 de tipuri de bere. Aici berea Murphy’s mi-a tinut companie pana ce, fara tragere de inima, a trebuit sa las oboseala sa isi spuna cuvantul.
Tot astazi am intalnit pe o usa metalica scrisa cu vopsea cea mai inteleapta afirmatie referitoare la ultimii ani. Intotdeauna am incercat sa vad partea buna a lucrurilor stabilind ca aceasta perioada de criza, desi m-a afectat direct destul de mult, are si o parte buna. Cand imi voi vedea prima carte publicata voi spune uitandu-ma in urma ca a fost o perioada buna.
Insa dincolo de tot ceea ce definesc ca bun sau rau, in functie de modul in care sunt afectat, exista un adevar esential despre criza:
CRISIS IS BUSINESS
P.S. Un mic filmulet pe care l-am facut pe plaja Mylopotamos. Bonus
