Am rezistat tentatiei de a imi instala Timeline beta. Azi dimineata insa a ajuns si la mine. Asa ca acum studiez Timeline inainte de a o face publica pe profilul de pe Facebook.

Sunt incantat! Fara nici o rezerva spun asta. Sunt incantat. Arata foarte curat si eficient.
Acum am realizat ca am inceput sa utilizez Facebook pe 27 septembrie 2007. Au trecut ceva ani.

Tineline iti solicita atentia in a iti analiza si selecta informatiile pe care le-ai oferit de-a lungul timpului pe Facebook. Nici nu vreau sa ma gandesc ce chin va fi pentru cei care isi pierd timpul in Farmville sa isi curete Timeline.
Nu poti sa nu fii putin ingrjorat ca Prezenta ta Sociala Online (termenul asta va capata o definitie cand termin de scris cursul de Cum sa devii Social Media Manager) poate sa iti cauzeze prejudicii, atat timp cat oricine poate urmari instantaneu orice ai facut online pe Facebook in ultimii 5 ani.

Si mai interesant mi s-a parut harta. Optiunea Map iti permite sa asociezi poze cu locurile in care ai fost si cu diferite perioade de timp.

In concluzie. Imi place. Am verificat si ascuns/sters vreo 10 postari. Putina auto-cenzura e buna din cand in cand.

Emanuel Grigoras | Create Your Badge

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

After three days of experimenting with BranchOut, I am still going back and forth with arguments about the advantages and disadvantages that LinkedIn and BranchOut have.
When I finished creating my profile on BranchOut, which was very user friendly, and started looking through the rest of the options I thought: this better be a LinkedIn spin-off otherwise LinkedIn is kind of screwed.

Well … is not.

With LinkedIn is very clear what you get: a professional image of yourself on the best possible online location to date.
You have the basic free access: profile, reference request system, recommendations, message system, jobs, company profiles, participating in groups of interest, and getting answers. And you have to pay for direct messages to people that are not in your network and a series of other premium option, like who view your profile, and so on.
For me, the individual client, all those premium options are not very interesting. I get for free what I need: I am indexed online with a professional profile, recruiters can contact me and I can connect with people that can help me in my career or in finding answers to work related questions.
There are also users that are companies, recruiters. They buy the premium packages. LinkedIn does acceptable when it comes to using external social media, but so is my blog.
It is a long way from being an element of social media that uses the rest of social media to being a company that really incorporates and assimilates social media.

BranchOut is a start-up that does it and will get better at doing exactly this: becoming a social media hub.
They are the online wave rider, taking the best of all worlds.
For the moment you can start by importing your LinkedIn profile and have all the options that Facebook provides plus the specifics of BranchOut: endorsements, ranking based on how connected you are, badges of honor, and a huge database of jobs.
These first days it felt like playing a game, a reputation game. It is a serious game because it satisfies your NEED OF SOCIAL RECOGNITION. The same thing that Klout and others do: build, create and maintain your ONLINE SOCIAL STATUS.
Are all this badges and rankings worth anything for a recruiter? You bet they are!!!

I think BranchOut is here to stay. There is place for them and for LinkedIn in the market. The strategy for their future development is something that is probably making a lot of consultants sweat right now. The people that give advice are those that will shape the future of these two companies. Companies have the “kill gene” that Guy Kawasaki talks about. If their focus will be on how to eliminate the other, both companies will lose.

Later edit:
BeKnown was launched this morning. The application launched by Monster.com is not so different from BranchOut: options for importing data from LinkedIn and Monster.com, badges, endorsements. Only that BranchOut is way more good looking. Purple header and bee badges are not very appealling. They do share the same tedious inviting people one by one method.

My recommendations:

LinkedIn
For the individual client there is nothing more they can offer. It should focus more on corporate clients and build ecosystems. Implementing collaborative tools, from project management to knowledge management, will position LinkedIn as a supplier of corporate working environments that could incorporate the entire value chain of a company.
Buy Klout!

BranchOut
Branch out more!
If you import my LinkedIn profile, then import my recommendations too. Those are also my proprietary content and will look as a good starting point for the Endorsements feature.
Because the page on Facebook is an iframe … branch out more! Do not limit yourself at Facebook. I could use a BranchOut page, which will feature my profile as homepage, on my website too. Simply Hired does a great job with its Job-a-matic by allowing me to promote jobs related to my website (e.g. GMAT ).
Offer “Jobs you may like” suggestions based on previous job name, industry, location and more.

BeKnown
Forget about just presenting data. Use those wonderful career tools available now mostly for US (based on the mandatory requirement of a zip code): Career mapping, Career Snapshots, and Career Benchmarking.

In conclusion:
I will continue to use all of them, but I will give more attention to the one that will help me more in building my personal brand. Each one of us is in the end a company in his/her-self as a professional.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Traducerea ar suna cam asa:

” Nimeni nu mai poarta un ceas de mana.
Nimeni nu mai poarta cravata de asemenea.
Nimeni nu mai cumpara carti dintr-o librarie, cel putin nici unul dintre cunoscutii mei.
Piata de nimeni este intr-adevar mare. Poti sa o duci bine vanzand catre nimeni daca iti faci bine temele. De fapt, majoritatea companiilor care vand catre nimeni sunt mai profitabile decat cele care vand tuturor.”

Gasiti versiunea in engleza aici: Marketing to nobody.

Ceea ce mi-a placut atat de mult, incat am simtit nevoia sa scriu despre asta, este ideea ca exista o modalitate de a ii defini pe cei carora li te adresezi prin a intelege ceea ce ei NU SUNT.

Intr-o nota diferita, cred ca o librarie ar trebui sa fie locul unde te duci sa citesti, si nu locul unde te duci sa cumperi carti.

Asa ca am hotarat sa il traduc eu. Fara pretentia de a fi perfecta, traducerea mea este decenta si a constituit o experienta educativa deosebita. Mi-a luat mult timp pentru ca am stat sa analizez fiecare vers, sa inteleg acea perioada si sa gasesc cuvintele cele mai potrivite. Am gasit interpretari diferite si le-am ales pe cele pe care le-am considerat eu corecte. Stai un timp si citeste poemul Howl in romana. Apoi citeste-l in engleza.

Aceasta poezie este un element cultural important al secolului trecut si necesar in drumul spre a intelege mai mult din lumea in care traim.

Urlet

I

Am văzut cele mai bune minţi ale generaţiei mele distruse de nebunie, flămânzind isterice goale,
târându-se în zori pe străzile ghetoului în căutarea unei doze furioase
tineri angelici arzând după străvechea legătură cerească cu generatorul înstelat din maşinăria nopţii,
care săraci şi zdrenţuiţi şi cu ochii injectaţi şi halucinând în întunericul supranatural din apartamentele cu apă îngheţată plutind deasupra oraşelor ascultând jazz,
care şi-au dezgolit creierii către Cer sub El şi au văzut îngeri lui Mahomed clătinându-se pe acoperişurile locuinţelor închiriate iluminaţi,
care au trecut prin universităţi cu ochi reci strălucitori halucinând prin Arkansas şi tragedia simplă a lui Blake alături de adepţii războiului,
care au fost exmatriculaţi din universităţi pentru nebunie şi publicarea de ode obscene pe ferestrele craniului,
care tremurau în camere neîngrijite în chiloţi, arzându-şi banii în coşuri de gunoi şi ascultând Teroarea prin zid,
care au fost arestaţi în adolescenţă întorcându-se prin Laredo cu o bustieră de marijuana pentru New York,
care au înghiţit foc în hoteluri ieftine şi au băut terebentină în Paradise Alley, moarte, ori şi-au purificat prin foc piepturile noapte de noapte
cu vise, cu droguri, cu nopţi de coşmar, alcool şi penis şi nenumărate testicule,
orbire fără seamăn; străzi de nor cutremurându-se şi în minte sărind către capetele din Canadei şi Paterson, iluminând toată lumea nemişcată a Timpului dintre,
consistenţa de Peyote a holurilor, dimineţi printre copacii verzi din curtea cimitirului, beţie cu vin pe acoperişuri, vitrine de cartier călătorie de canabis prin lumina de neon clipind a semaforului, soare şi lună şi vibraţiile copacilor în umbra iernii urlând din Brooklyn, mârâitul tomberoanelor şi blânda lumina regească a minţii,
care s-au legat cu lanţuri în vagoane de metrou pentru nesfârşita călătorie din Battery în sfântul Bronx pe benzendrina până
când zgomotul de roţi şi copii i-a prăbuşit tremurând cu gura uscată şi creierul înceţoşat si rănit complet golit de strălucire in lumina tristă a grădinii zoologice,
care s-au scufundat toată noaptea în lumina de submarin a plutirii in Brickford şi au stat în după amiaza unei beri răsuflate in pustiul de la Fugazzi, ascultând sunetul zilei judecăţii venind din tonomatul atomic
care au vorbit necontenit şaptezeci de ore din parc în cameră în bar în Bellevue în muzeu până la podul Brooklyn,
un batalion rătăcit de conversaţionalişti platonici sărind de pe pervaz coborând pe scări de incendiu prin geamurile Empire State din lună,
pălăvrăgind ţipând vomitând şoptind fapte şi amintiri şi povestiri vesele şi ochi daţi peste cap şi şocuri din spitale şi închisori şi războaie,
minţi întregi vărsate într-o amintire perfectă şapte zile şi nopţi cu ochi strălucitori, sacrificiu pentru sinagogă aruncată pe trotuar,
care au dispărut în nicăieri Zen New Jersey lăsând o urmă de cărţi poştale cu imagini neclare ale primăriei din Atlantic City,
suferind de febre estice şi de măcinarea oaselor din Tanger şi de migrene de China în sevraj în camera mobilată trist din Newark,
care au rătăcit in cerc la miezul nopţii prin depou întrebându-se unde să meargă, şi au plecat, nelăsând nici o inimă frântă,
care îşi aprind ţigări în vagoane de marfă vagoane de marfă vagoane de marfă mergând asurzitor prin zăpadă către ferme neprimitoare în noaptea străbună,
care au studiat Plotinus Poe Sf. Ioan al Crucii telepatie şi bop kabala pentru că instinctiv cosmosul a vibrat la picioarele lor în Kansas,
care s-au strecurat singuratici pe străzile din Idaho căutând îngeri indieni vizionari care erau îngeri indieni vizionari,
care au crezut că sunt doar  nebuni când Baltimore s-a reflectat în extaz supranatural,
care au călătorit în limuzine cu chinezul din Oklahoma sub impulsul luminii ploii intr-un orăşel în miezul unei nopţii de iarnă,
care au trândăvit flămânzi şi singuri prin  Houston căutând jazz sau sex sau supă, şi l-au urmat pe genialul Spaniol ca să discute despre America şi Eternitate, o acţiune disperată, aşa că s-au îmbarcat pentru Africa,
care au dispărut în vulcanii din Mexic lăsând în urmă doar umbra jeanşilor şi lava şi cenuşa poeziei împrăştiată în focarul Chicago,
care au reapărut pe Coasta de Vest investigând F.B.I.-ul cu bărbi şi pantaloni scurţi cu mari pacifişti ochi sexi cu pielea lor întunecată împărţind manifeste incomprehensibile,
care şi-au ars găuri în braţe cu ţigările protestând împotriva ceţii narcotice de tutun a capitalismului,
care au distribuit pamflete supercomuniste în Union Square plângând şi dezbrăcându-se în timp ce sunetul sirenelor din
Los Alamos îi copleşea, şi Wall îi copleşea, şi feribotul Staten Island jelea şi el,
care s-au prăbuşit plângând în săli de sport albe goi şi tremurând în faţa maşinăriei altor cadavre,
care au muşcat de gât detectivi şi au ţipat de plăcere în maşini de poliţie pentru că nu comiseseră nici o crimă afară de propriile lor gătite sodomie şi intoxicare
care au urlat în genunchi în metrou şi au fost traşi cu forţa de pe acoperiş fluturându-şi organele genitale şi manuscrisele,
care s-au lăsat futuţi în cur de motociclişti pioşi şi au ţipat de plăcere,
care au supt şi au fost supţi de acel înger uman, marinarii, mângâieri ale iubirii atlantice şi caraibiene,
care s-au futut dimineaţa serile în grădinile de trandafiri pe iarba din parcurile publice şi cimitire împrăştiindu-şi sămânţa gratuit oricui venea care putea,
care au sughiţat neîntrerupt încercând să chicotească dar au terminat cu un suspin în spatele unui paravan într-o baie turcească când îngerul blond şi gol a venit să îi străpungă cu o sabie,
care şi-au pierdut iubiţii celor trei furii ale sorţii furia chioară a dolarului heterosexual furia cu un ochi care clipeşte ieşind din uter şi furia chioară care nu face nimic decât să stea în fund şi să taie firele de aur intelectuale de la ghergheful meşteşugarului,
care s-au împreunat extaziaţi şi nesătui cu o sticlă de bere o iubită un pachet de ţigări o lumânare şi au căzut din pat şi au continuat pe podea şi pe hol şi au sfârşit leşinând pe perete cu o viziune a vaginului ultim şi au ejaculat ignorând ultimul orgasm al conştiinţei,
care au umezit păsăricile a un milion de fete tremurând în lumina apusului, şi aveau ochii roşii dimineaţa dar gata să umezească păsărica răsăritului de soare, buci scânteind din grajduri şi goale în lac,
care au preacurvit prin Colorado în miriade de maşini furate în noapte, N.C., eroul secret al acestor poeme, futangiu şi
Adonis al Denverului – odă în memoria nenumăratelor fete futute în locuri virane şi în spatele restaurantelor, scaune şubrede de cinematografe, pe vârfuri de munte în peşteri sau cu chelneriţe costelive sutiene în preacunoscute ridicări de fuste pe marginea drumului şi în special tainice solipsisme de toaletă în staţii de benzină şi ale oraşelor natale de asemenea,
care s-au disipat în risipit în vastitatea filmelor sordide, s-au deplasat prin vise, trezit intr-un instantaneu Manhattan, şi s-au adunat pe ei înşişi din mahmureli subterane cu nemilos Tokay si ororile visurilor de fier din Third Avenue şi s-au împleticit către birourile de şomaj,
care au umblat toată noaptea cu pantofii plini de sânge pe docurile înzăpezite aşteptând o uşă în East River care să se deschidă către o cameră plină de căldură de aburi şi opiu,
care au creat măreţe drame sinucigaşe pe acoperişurile ascuţite ale apartamentelor de pe Hudson sub lumina albastră a mareelor lunii în vreme de război şi capetele lor vor fi încoronate cu lauri în uitare,
care au mâncat friptura de miel a imaginaţiei sau au digerat crabul pe fundul noroios al râurilor din Bowery,
care au plâns pe romanţa străzii cu cărucioarele lor pline de ceapă şi de muzică proastă,
care au stat respirînd în cutii în întunericul de sub pod, şi s-au ridicat ca să-şi construiască clavecine în mansarde lor,
care au tuşit la etajul şase al Harlemului încoronat cu flăcări sub cerul tuberculos înconjurat de cutiile portocalii ale teologiei,
care au mâzgâlit toată noaptea legănându-se şi rostogolindu-se peste splendide incantaţii care în dimineaţa galbenă erau doar strofe fără sens,
care au gătit animale putrezite plămân inimă picioare coadă borş şi turte de mălai visând la regatul pur vegetal,
care au plonjat sub camioane cu carne câutând un ou,
care şi-au aruncat ceasurile de pe un acoperiş ca să-şi dea votul pentru Eternitate în afara Timpului, şi ceasuri deşteptătoarele le-au căzut în cap în fiecare zi pentru următoarea decadă,
care şi-au tăiat venele de trei ori succesiv fără succes, au renunţat şi au fost forţaţi să deschidă magazine cu antichităţi unde au crezut că o să îmbătrânească şi au plâns,
care au fost arşi de vii în costumele lor nevinovate de flanelă pe Madison Avenue printre înjurături din versuri de plumb şi zornăitul de tanc al regimentelor de fier ale modei şi ţipetele de nitroglicerină ale zânelor publicităţii şi gazele txoice ale siniştrilor redactori inteligenţi, sau au fost călcaţi de taxiurile bete ale Realităţii Absolute,
care au sărit de pe Podul Brooklyn asta chiar s-a întâmplat şi au plecat necunoscuţi şi uitaţi în zăpăceala fantomatică  a aleilor cu supă din Chinatown şi camioane de pompieri, nici măcar o bere gratis,
care au cântat la ferestre în disperare, au căzut pe fereastra metroului, au sărit în murdarul Passaic, au sărit pe negri, au ţipat pe toată strada, au dansat pe pahare sparte de vin cu picioarele goale spart discuri de fonograf cu jazzul nostalgic german
al Europei anilor 30 au terminat whiskey-ul şi au vomat gemând în veceul însângerat, gemete în urechile lor şi cu explozia colosalelor fluiere cu abur,
care s-au rostogolit pe autostrăzile trecutului călătorind către ceasul singurătăţii de închisoare la cursei către Golgotă a fiecăruia sau încarnarea jazzului în Birmingham,
care au condus de-a curmezişul ţării şaptezeci şi două de ore ca să afle dacă eu am avut o viziune sau tu ai avut o viziune ca să găsească Eternitatea,
care au călătorit spre Denver, care au murit în Denver, care s-au întors în Denver şi au aşteptat în zadar, care au păzit Denverul şi au meditat şi au rătăcit prin Denver şi în sfârşit au plecat să găsească Timpul, şi acum Denver tânjeşte după eroii ei,
care au căzut în genunchi  rugându-se fără speranţă în catedrale pentru salvarea fiecăruia dintre ei şi lumină şi sâni, până când sufletul şi-a iluminat părul pentru o clipă,
care s-au prăbuşit în propriile minţi în puşcărie aşteptând criminali imposibili cu capete aurite şi farmecul realităţii în inimile lor care a cântat blues-uri dulci la Alcatraz,
care s-au retras în Mexic ca să cultive un obicei sau în Rocky Mount să-l îngrijească pe Buddha sau Tanger la băieţi sau Pacificul de Sud la locomotiva neagră sau la Harvard la Narcissus la Woodlawn în lanţul amintirilor sau mormânt,
care au cerut procese pentru sănătate mintală acuzând radioul de hipnotism şi au fost lăsaţi cu nebunia lor şi mâinile lor şi un juriu nehotărât,
care au aruncat cu salată de cartofi în lectorii de Dadaism de la CCNY şi apoi s-au prezentat pe scările de granit ale casei de nebuni cu capetele rase şi un discurs de clovn despre sinucidere, cerând lobotomie instantanee,
cărora li s-a dat în loc de vidul concret al insulinei Metrazol electricitate hidroterapie psihoterapie terapie ocupaţională pinpong şi amnezie,
care în semn de protest fără haz au răsturnat doar o singură masă simbolică de pinpong, odihnindu-se pentru un moment în catatonie,
întorcându-se peste ani cu adevărat chei în afară de o perucă de sânge, şi lacrimi şi degete, la vizibila osândă a omului nebun a cartierelor oraşelor nebune din Est,
holurile fertile din Pilgrim State Rockland şi Greystone, certându-se cu ecourile sufletului, împleticindu-se şi rostogolindu-se în singurătatea miezului nopţii – banca de lâangă un mormânt – tărâmuri ale dragostei, visul despre viaţă un coşmar, trupuri preschimbate în piatră tot atât de grele ca şi luna,
cu mama în cele din urmă ******, şi ultima carte fantastică zburând prin fereastra apartamentului închiriat, şi ultima uşă
închisă la 4 AM şi ultimul telefon izbit de perete ca răspuns şi ultima cameră mobilată golită până la ultima piesă de mobilier mental, un galben trandafir de hârtie răsucit pe un umeraş de sârmă în dulap, până şi acela închipuit, nimic în afară de puţină halucinaţie plină de speranţă-
ah, Carl, atâta timp cât nu eşti în siguranţă nici eu nu sunt în siguranţă, şi acum chiar eşti în totalaanimalică supă a timpului-
şi cine aşadar a alergat pe străzi îngheţate obsedat de o fulgerare bruscă a alchimiei a folosirei elipsei catalogul metrul şi avionul care vibrează,
cine a visat şi a făcut găuri încarnate în Timp şi Spaţiu prin imagini juxtapuse, şi a prins în capcană arhanghelul sufletului între 2 imagini vizuale şi a alăturat verbele elementare şi a stabilit substantivul şi şocul conştiinţei sărind împreună cu senzaţia de Pater Omnipotens Aeterna Deus
ca să recreeze sintaxa şi măsura prozei sărmanului om şi să stea în faţa ta tăcut şi inteligent şi tremurând de ruşine, respins totuşi mărturisindu-şi sufletul ca să se conformeze ritmului de gândire din capul lui gol şi nesfârşit,
nebunul vagabond şi ritmul înger în Timp, necunoscut, totuşi scriind ceea ce ar putea să rămână de spus în timpul ce va veni după moarte,
şi s-a ridicat reîncarnat în hainele fantomatice ale jazzului în umbra cornului de aur al trupei şi au trâmbiţat suferinţa pentru dragoste a minţii despuiate a  Americii în eli eli lamma lamma sabacthani plânset de saxofon care a cutremurat oraşele până la ultimul radio
cu inima absolută a poemului vieţii măcelărită afară din propriile lor trupuri bună de mâncat o mie de ani.

II

Ce sfinx de ciment şi aluminiu le-a zdrobit ţestele şi le-a mâncat creierii şi imaginaţia?
Moloch! Însingurare! Murdărire! Urâţenie! Ashcani şi imposibil de obţinut dolari! Copii ţipând sub scări! Băieţi suspinând în armate! Bătrâni plângând în parcuri!
Moloch! Moloch! Coşmarul lui Moloch! Moloch cel fără dragoste! Moloch mental! Moloch judecătorul aspru al oamenilor!
Moloch închisoarea de neînţeles! Moloch puşcăria fără suflet cu oase încrucişate şi Congresul amărăciunilor! Moloch ale
cărui clădiri sânt judecata! Moloch uriaşă piatră a războiului! Moloch guvernele buimăcite!
Moloch a cărui minte e pură maşinărie! Moloch al cărui sânge sunt banii în circulaţie! Moloch ale cărui degete sânt zece armate! Moloch al cărui piept e un dinam canibal! Moloch a cărui ureche este un mormânt fumegând!
Moloch ai cărui ochi sunt o mie de ferestre acoperite! Mocloch ai cărui zgârie nori stau pe străzile lungi ca nesfârşiti Iehova! Moloch ale cărui fabrici visează şi cârâie in ceaţă! Moloch ale cărui coşuri de fumşi antene încoronează oraşele!
Moloch ai cărui dragoste e ulei nesfârşit şi piatră! Moloch al cărui suflet e electricitate şi bănci! Moloch a cărui sărăcie e spectrul geniului! Moloch a cărui soartă e un nor de hidrogen asexuat! Moloch al cărui nume e Raţiunea!
Moloch în care stau singur! Moloch în care visez Îngeri! Nebun în Moloch! Muist în Moloch! Fără dragoste şi fără un bărbat în Moloch!
Moloch care mi-a intrat în suflet devreme! Moloch în care sunt conştiinţă fără de corp! Moloch care m-a speriat afară din extazul meu natural! Moloch pe care îl părăsesc! Trezire în Moloch! Lumină izvorând din cer!
Moloch! Moloch! Apartamente robot! suburbii invizibile! tezaurele scheleţilor! Capitaluri oarbe! Industrii demonice!
Naţiuni spectrale! Ospicii invincibile! Penisuri de granit! Bombe monstruoase!
Şi-au rupt spatele ridicând Molochul în Paradis! Pavaje, copaci, radiouri, tone! Ridicând oraşul lîn Paradisul care există şi este peste tot despre noi!
Viziuni! prevestiri! halucinaţii! miracole! extazuri! Duse la vale pe râul American!
Vise! adorări! iluminări! religii! Întreaga încărcătură de rahat sensibil!
Treceri! peste râu! ghionturi şi crucificări! dus de potop!
Înălţimi! Epifanii! Disperări! Zece ani de ţipete animalice
şi sinucideri! Minţi! Iubiri noi! Generaţie nebună! coborâţi pe rocile Timpului!
Adevărat hohot sfânt pe râu! Au văzut totul! ochii sălbatici! urletele sfinte! Şi-au luat adio! Au sărit de pe acoperiş!
către solitudine! fluturând! ducând flori! Pe râu în jos! în stradă!

III

Carl Solomon! Sunt cu tine în Rockland
unde eşti mai nebun decât mine
Sunt cu tine în Rockland
unde trebuie să te simţi foarte straniu
Sunt cu tine în Rockland
unde imiţi umbra mamei mele
Sunt cu tine în Rockland
unde ţi-ai omorât cele douăsprezece secretare
Sunt cu tine în Rockland
unde râzi de acest umor invizibil
Sunt cu tine în Rockland
unde suntem mari scriitori la aceeaşi cumplită maşină de scris
Sunt cu tine în Rockland
unde starea ta a devenit gravă şi e transmisă la radio
Sunt cu tine în Rockland
unde facultăţile craniului nu mai admit viermii simţurilor
Sunt cu tine în Rockland
unde bei ceaiul sânilor fetelor bătrâne din Utica
Sunt cu tine în Rockland
unde glumeşti pe seama trupurilor infirmierelor tale harpiile Bronxului
Sunt cu tine în Rockland
unde urli într-o cămaşă de forţă că pierzi jocul de ping-pong concret al abisului
Sunt cu tine în Rockland
unde loveşti în pianul catatonic sufletul e inocent şi nemuritor niciodată n-ar trebui să moară lipsit de Dumnezeu într-un ospiciu înarmat
Sunt cu tine în Rockland
unde faci încă cincizeci de şocuri nu-ţi vor aduce sufletul înapoi la trup din călătoria lui către o traversare în abis
Sunt cu tine în Rockland
unde îţi acuzi doctorii de nebunie şi plănuieşti revoluţia socialistă Evreiască împotriva Golgotei naţionale fasciste
Sunt cu tine în Rockland
unde vei despica cerurile din Long Island şi-l vei reînvia pe Isusul tău viu uman din mormântul superomului
Sunt cu tine în Rockland
unde sunt douăzeci şi cinci mii de tovarăşi nebuni cântând toţi împreună ultimele versuri ale Internaţionalei
Sunt cu tine în Rockland
unde îmbrăţişăm şi pupăm Statele Unite sub cearşaf acele Statele Unite care tuşeşc toată noaptea şi nu ne lasă să dormim
Sunt cu tine în Rockland
unde suntem treziţi electrizaţi din comă de avioanele propriilor noastre suflete vâjâind deasupra acoperişului au venit să arunce bombe angelice spitalul se iluminează pereţi imaginari se prăbuşesc. Legiuni costelive aleargă afară O presărat cu stele şoc al milei războiul etern e aici O victorie uită-ţi chiloţii suntem liberi
Sunt cu tine în Rockland
în visele mele mergi şiroind de apă dintr-o călătorie pe mare pe autostrada Americii în lacrimi către uşa casei mele în noaptea din Vest

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Sincer, nu m-am agitat foarte tare. Pentru ca, fiind “obsedat” de risk management, sunt genul de project manager care face backup la backup.

Pe lista mea de activitati, sa fac back-up la Facebook era undeva pe la coada. Astazi a urcat brusc pe prima pozitie.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi fac back-up la toate informatiile pe care le aveam in profilul meu printr-o optiune oferita de Facebook: Account / Account Settings / Download Your Information / Learn more. Am primit un email in momentul cand arhiva a fost gata si mi-am descarcat un fisier cu informatiile cuprinse in profil.
Al doilea lucru a fost sa ma intreb cum imi salvez lista de prieteni. Facebook nu ofera optiunea asta, insa atat timp cat prietenii mei imi ofera in profilul lor informatiile lor de contact pot avea acces la ele. Sa copiez “la mana” cateva sute de contacte nu era cea mai placuta ocupatie pentru o zi de sambata. Majoritatea contactelor le am deja in Gmail, insa sunt destui prieteni cu care corespondez exclusiv prin Facebook.

L-am intrebat pe prietenul Google care mi-a oferit cea mai simpla metoda: am creat un cont de hotmail si mi-am importat toate contactele din facebook. Acum nevoia mea de minimaliza riscul este satisfacuta. Informatiile mele si cele oferite mie de prietenii mei sunt in siguranta la mine.

In concluzie, efortul de a salva informatiile pe care le ai online ” in grija altora” este justificat de consecintele pe care le are faptul ca nu poti sa stii cand totul dispare brusc.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie: