Finalitatea pe care trebuie sa o aiba retelele sociale, in plan personal, este sa cunosti in realitate pe cei cu care comunici in spatiul virtual. Am vazut pe Facebook anuntul privind organizarea de degustari pentru condimente de catre Radu Popovici si mi-am zis ca ar fi timpul sa mai invat ceva nou.

Aseara, l-am intalnit pe Radu Popovici la degustarea organizata de el pentru produsele proprii: condimentele din colectia “Dulce-de-iute”.  Am ajuns la restaurant cu o jumatate de ora mai devreme. Astfel am avut privilegiul de a sta de vorba singur cu el.
Este ceva foarte uman in atitudinea unui om care gateste pentru placerea lui si a celorlalti. Am sarit peste “dumneavostra” in primele minute si am inceput sa vorbim despre locuri indepartate si mancaruri de pe acolo. Fascinatia lui pentru bucataria asiatica imi era cunoscuta din articolele de blog. Numai ca la el nu este doar o idee, ci o transforma in realitate cu fiecare reteta pe care o descopera, o gateste si o imparte cu cititorii lui.

Am degustat 3 dintre condimente: dulce-de-iute rosu, dulce-de-iute verde si aredei-iute. Delicioase. Mi-am cumparat un borcan cu dulce-de-iute rosu pentru ca aveam deja in minte niste retete la care vreau sa il folosesc. Una este chiar a lui: Pui crocant in sos dulce-iute.

Pe langa condiment, am plecat de acolo cu un gand. La un moment dat, Radu a formulat urmatoarea idee: Intr-un an mananci la masa de 1000 de ori (aproximativ 3 pe zi). In 50 de ani am mancat 50000 de mese. Este inacceptabil sa ma limitez la doar 120 de retete.

Iar gandul meu a fost sa nu cumva sa mai las sa treaca mesele pe langa mine. Fiecare mancare pe care o mananc trebuie sa insemne ceva.
Acelasi lucru trebuie sa il faci si tu. Incepe cu condimentele lui Radu: www.dulce-de-iute.ro.

Adaug si cateva fotografii facute de CZ, unul dintre participanti:

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Nu mai apuc sa scriu articole pe blog. Nici nu mai apuc sa conversez online prea mult. Locul Potrivit o sa apara curand tiparita. Lucrez simultan la o povestire, o carte si un curs.
Asta pe langa faptul ca am inceput sa am prea multi clienti ca Social Media Manager si asta iarasi inseamna timp. Insa toate astea sunt bune.

A fost minunat in seara aceasta sa deschid yahoo mess si sa observ statusul unei prietene:

Am fost curios sa vad despre ce carte este vorba deoarece o carte cu semnul exclamarii trebuie sa fie interesanta.

Link-ul m-a dus la: http://www.facebook.com/LoculPotrivit

Nu pot decat sa spun: MULTUMESC!

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Insa, pentru ca atunci cand asculti, ai sansa de a afla ceva nou, am ascultat raspunsul la o intrebare.
Plecand de la observatia ca fiecare dintre noi are sau intelege intr-un fel pe Dumnezeu intr-o relatie intima izolata de orice forma de religie institutionalizata, cineva a spus ca oamenii nu il mai au pe Dumnezeu in ei. La intrebarea de ce?, a raspuns: iesi pe strada si uita-te la oamenii din jurul tau.

I-am dat dreptate in acel mod teoretic in care iti exprimi acordul fata de o nemultumire comuna.
O zi mai tarziu, astazi, m-am confruntat cu exemplul ultim al acestui fapt: unul din prietenii mei, Iulian, a fost lovit de un Porsche Cayenne, in timp ce traversa strada pe trecerea de pietoni intr-un scaun cu rotile.
Soferul a coborat din masina doar cat sa dea carutul la o parte si a plecat mai departe.

Ma uitam acum cateva minute la stiri. Soferul a fost identificat. Sunt curios daca va pati ceva.
Imi este teama ca actiunile acestui  … vor avea aceeasi pedeapsa pe care au avut-o alte zeci de cetateni romani sau straini care nu respecta nici o lege pe teritoriul Romaniei. A da vina pe faptul ca cei care ar trebui sa aplice legea nu o fac, este prea putin. Animalele sunt doar niste animale. Exista momente in istoria unei natiuni in care a vorbi nu mai este de ajuns.

Indemnul lui Iulian este de a il identifica pe sofer. Un animal insa este doar un animal, iar atunci cand este bolnav si manifesta comportamentul unui caine turbat, este necesar sa il adormi permanent. Cand eram mic, am fost invatat ca lupul este numit si “Doctorul padurii” pentru ca are grija sa curete padurea de animalele bolnave. Avem nevoie de lupi.

http://startevo.com/iulian-craciun-un-nou-vis/

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Exista o secunda in viata noastra, care poate dura ani (timpul inca este relativ), in care mergem inapoi. Poate fi cineva care chiar merge mai repede sau doar faptul ca noi stam pe loc, nejustificat, in timp ce lumea merge inainte.
In momentele de sinceritate cu noi insine, ne uitam nu mai departe de ultima luna si vedem ca am mers inapoi.
Este ceva profund gresit cu modul in care educatia noastra si viitorul pe care ni l-am fundamentat pe aceasta interactioneaza cu modul in care cedam la presiunea pusa de mediul in care traim, slujba pe care o avem in acest prezent in care traim visele altora si nu ale noastre.
Ne identificam cu slujba pe care o avem mai mult decat ar trebui. Ne identificam cu diferite simboluri ale unor companii ale caror produse le mancam, imbracam sau utilizam in diferite feluri.

Odata ce trece acea secunda, incepem sa ne identificam cu ceea ce intr-adevar conteaza: oameni, experientele lor de viata. Invatam de la ei, din greselile si succesele lor, pentru ca astfel sa evoluam mai repede.

Cand mi-a aratat Noro pentru prima data StartEvo si mi-a vorbit despre ideea de a fi furnizori de inspiratie, am fost entuziasmat de idee, dar nu la fel de sigur ca va reusi. Bine, rolul pe care mi-l da mie Noro cand testeaza o idee este de avocatul diavolului asa ca intotdeauna incep cu ce nu imi place sau de ce nu o sa mearga.
Reticenta mi-a disparut foarte repede. Nu este doar o idee extraordinara cu prezentarea video a experientelor unor oameni deosebiti. Este mai mult decat atat. Este o miscare al carui motor la turatie maxima sunt un grup de oameni care au acea furie si determinare de a reusi impotriva oricarui obstacol.

Urmareste inregistrarile video pe www.startevo.ro. Unele vor fi interesante, altele vor fi interesante pentru alti oameni. Preferatul meu este Camil Roguski.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Au fost prezenti cei care au contribuit si mentin inca viu un simbol al unor oameni care au indraznit sa viseze: emisiunea radio Exploratorii Lumii de Maine. Am privit cu uimire si reverenta pe Stefan Ghidoveanu, vocea emisiunii. Multe povesti despre vremuri trecute si prezente, despre entuziasm si lupta unor oameni deosebiti pentru a imbogati sufletele multor generatii de copii. Sunt unul dintre cei care stateau cu un aparat de radio vechi Gloria in brate, aparat ce avea drept antena o sarma ce o tineam lipita cu mana de calorifer pentru un semnal mai bun. Am crescut cu teatru radiofonic de anticipatie ca acea parte din zi care era doar pentru mine.

Daca as fi dorit autografele unor autori ale caror carti si povestiri mi-au imbogatit sufletul de-a lungul anilor, ar fi trebuit sa vin la acea intalnire cu un rucsac plin. I-am privit si i-am ascultat stapanandu-mi dorinta de a sari de pe scaun si de la povesti despre ce au scris ei si despre ce a insemnat pentru tine. Lui Florin Pitea sa ii povestesc de Shai Tan, lui Danut Ungureanu sa ii povestesc de Asteptand in Ghermana si sa ii spun ca am citit si reciti cartea de atat de multe ori incat pot spune ca am vazut filmul, lui Mihail Gramescu despre Cantecul Libelungilor.

A fost o seara ciudata.