1. Intai sa va explic ce inteleg prin CRM (Customer Relationship Management):

In marketing, modul de a gandi al companiilor a evoluat pornind de la orientarea spre produs (a produce mai mult si mai bine). Apoi a trecut prin o etapa de orientare spre a vinde bunuri produse in masa si prin inca doua etape pe care eu le numesc „etape declarative” pentru ca au avut cel putin la suprafata un interes declarat de a satisface nevoile cumparatorului, de a oferi servicii de calitate si a produce bunuri de calitate, oferind posibilitatea de a individualiza majoritatea bunurilor cu valoare mare.

In timp, o idee simpla, argumentata prin calcule si experienta multor companii, a patruns pana si in mintile celor mai incuiati dintre cei aflati in pozitii de decizie intr-o companie (Romania inca este o exceptie): este mai scump sa castigi un client nou si mult mai ieftin sa pastrezi un client pe care il ai deja.

Etapa actuala in care se afla strategia de marketing a multor companii este orientata spre construirea unei relatii pe termen lung cu clientii, pe crearea unor vanzari repetate si pe o regula veche, redefinita. In loc de „clientul nostru, stapanul nostru” se foloseste o formulare mult mai eficienta: „clientul care aduce profit este intotdeauna pe primul loc”.  Este un concept bun pentru ca exprima o realitate: o companie care a acordat atentie clientilor sai a castigat intotdeauna mai multi bani.

Conceptul de CRM  se refera la regula de mai sus, insa nu la un mod atat de general, ci accentuand exact ce poate aduce succes unei companii:

O companie trebuie sa ofere valoare adaugata pentru clientul ei prin imbunatatirea experientei de a cumpara cu ajutorul unor atitudini si actiuni unitare a tuturor departamentelor ei. Scopul final este de a atrage si retine acel client care aduce PROFIT si a dezvolta o relatie pe termen lung cu acesta.

Cuvantul cheie ramane profit. A obtine profit este esenta acelei forme de activitate umana denumita general a face afaceri. Clientii profitabili sunt cei care cumpara de mai multe ori produsele tale, dar si cei care iti pot diminua profitul prin exprimarea unei opinii negative.

Blog-ul este unul din instrumentele prin care poti castiga sau pierde clienti.
Exemplu: Increderea romanilor in acest moment in banci este minima. Eu am avut o experienta placuta cu Piraeus Bank si am scris despre asta. In cautarea unor informatii despre Piraeus Bank, blog-ul meu apare printre primele rezultate de cautare. Un posibil client indecis poate fi influentat in alege Piraeus Bank, nu pentru ca eu ii spun sa aleaga, ci pentru ca are loc un fenomen de identificare: isi doreste si el aceeasi experienta. Puterea mea creste cu numarul de posturi scrise despre acest subiect. Aceasta ma transforma intr-o sursa de influentare a celorlalti. In momentul cand nu voi mai fi multumit de experienta mea cu Piraeus Bank voi scrie asta si voi avea puterea de a crea o pierdere pentru ei de prezenti sau potentiali clienti.

Opresc aici explicatia despre CRM pentru ca pot vorbi cateva ore despre asta.

2. In al doilea rand, sa va explic opinia mea despre un software de recrutare. Pentru o firma de recrutare sau un departament de resurse umane al unei companii, posibilii candidati sunt o marfa, o resursa.
Indiferent de cat de frumos este mesajul, in realitate atitudinea celor doua tipuri de factori decizionali este urmatoarea:

• Compania de recrutare nu scoate bani de la candidati. Chiar daca ii numeste clienti individuali, ei sunt o marfa care trebuie vanduta. Clientul care aduce profit este clientul corporate pentru ca el pune banul jos.
• Departamentul de resurse umane este o componenta a unei companii care are dificultati in a isi cuantifica profitabilitatea in cifre, cu toate ca in realitate tot profitul companiei este un beneficiu adus de departamentul de resurse umane pentru ca ei aleg oamenii care muncesc pentru acest profit. Pentru ca acest departament nu reuseste sa se justifice in mod logic, isi descarca frustarile asupra candidatilor. Multinationalele se exclud dintr-o asemenea analiza deoarece au, de obicei, proceduri bine puse la punct.
  Va angaja recrutori incompetenti care isi invata meseria nu prin cursuri de specialitate, ci pe pielea candidatilor, luand decizii gresite care pot chiar distruge un traseu de cariera. Exemplu: La un interviu recent cu un recrutor de la o companie, aceasta a inceput sa imi puna intrebari pentru care nu avea competenta necesara. A inceput sa ma intrebe despre project management, dar nu pentru a asculta ce pot eu sa ii explic, ci astepand de la mine un raspuns pe care il avea deja pe foaie si la care trebuia sa bifeze da sau nu. Faptul ca am un PMP, o certificare internationala care spune ca stiu ceva despre project management, nu a contat. Raspunsul meu, acceptabil pentru mii de project manageri din lumea asta, nu se potrivea cu ce avea ea pe foaie.
  Cei din departamentul de resurse umane se vor concentra pe o activitate de rutina si la care nu se pricep, respectiv cea de recrutare, in loc sa se ocupe de dezvoltarea organizationala, retentia si imbunatatirea pregatirii profesionale a salariatilor existenti.

3. Concluzie:

Candidatii sunt in realitate cei mai importanti clienti ai tai. Fara ei nu doar ca nu exista profit, ci compania inceteaza sa existe ca entitate.
A trata candidatii pentru o pozitie intr-o companie ca pe cei mai importanti clienti ai tai este o problema nu doar de a obtine profit, ci de supravietuire.

Un software de recrutare trebuie sa fie mai mult decat o evidenta a unor posibili candidati si o lista cu datele lor de contact. Scopul este in final cel pe care il are un software de CRM si anume sa administreze relatia cu clientii in scopul obtinerii de profit.
Trebuie sa le ofere ceva in plus:

• Sa aduca valoare adaugata prin oferirea unor informatii utile pentru dezvoltarea unei cariere. Aceste informatii trebui actualizate lunar si cu urechea pe sina de cale ferata, pentru ca unele trenuri nu vin decat o singura data. Oamenii valorosi nu iti acorda decat o singura sansa.
• Trebuie sa ii ofere posibilitatea de a afla mai mult despre el insusi. Unul din cele mai bune instrumente de acest gen sunt testele online de personalitate, inteligenta sau preferinte de cariera. Acestea trebuie sa fie gratuite si sa ofere rezultate viabile si relevante pentru individ.
• Si cel mai important, trebuie sa cuprinda emotie. O relatie pe termen lung se creeaza prin impartasirea de emotii, prin identificarea cu sperantele acelui candidat. La urma urmei tu il contactezi pentru a ii oferi urmatoarea slujba de vis.

Am vazut aseara videoclipul „Noi vrem respect” – Parazitii.

In primul moment m-am gandit la campania  „Noi vrem respect”. Ideea din spatele campaniei ar putea fi draguta daca mesajul nu ar fi lipsit de consistenta.
Verbul a vrea trebuie folosit in legatura cu notiuni pentru care muncesti, inveti, lupti: bani, fericire, libertate. Respectul este doar o recunoastere de catre ceilalti a faptului ca ai obtinut ce ai vrut.

„Noi vrem respect” – Parazitii este un videoclip care nu ar trebui sa existe. Facand abstractie de titlu, am ascultat versurile, am stat furios cateva minute, apoi le-am ascultat din nou.
Este vina mea si a fiecaruia dintre noi. Toti suntem vinovati pentru ca acest videoclip exista.

Au trecut mai mult de 10 ani de cand, in mod constient, incerc sa fac ceea ce trebuie: invat, muncesc, imi decid actiunile luand in consideratie si pe cei din jurul meu si toate celelalte lucruri bune si de bun simt care ar trebui sa defineasca ceea ce inseamna sa fii om.
Nu sunt o exceptie. Imi place sa cred ca majoritatea oamenilor sunt ca mine.
Nu imi place insa faptul ca trebuie sa iau in considerare ca m-as putea afla in tabara invinsilor in razboiul pentru Romania.

Un mesaj mult mai consistent si logic puteti gasi aici: Revolutia Responsabila.

Advice on how to get over today is so often met that it has become just noise in the background. The experiences you live through should give the measure of what you are, provided that you really learn something from them.Most of the time I identify in the dreams of others something that are identical with parts of my dreams and I work unconditionally in transforming them into reality. Consciously or not, we all do that as an employee of someone else or of ourselves.

What happens to our personal life? It is always second. Not in how we talk. All we do is praise the balance we achieved between personal and professional life. In reality, we leave for office at 8 and get back to 7-8 tired and call this life.

Moments that make a difference and that should teach me something are moments in which my life is difficult: after clinical death in a car accident, when you find out that your mother has cancer, when you stay in one months in an MBA without knowing if your scholarship is approved because without it you should go home and start everything from scratch, when you finish a project that you worked for two years and you have to move on if you want to do project management etc.

In all these moments I felt alive. It was not an experience like: this is the first day of the rest of your life. It was an experience like: living like there is no tomorrow. In those moments, I stopped to smell a flower, look in the eyes of those around me and smile.

That is what I should also do now. And should I use experiences that were gathered.

I am redefining my priorities.

I wake up smiling. The first words the woman next to me hears are: I love you. I go to office convinced that I can understand the sense of things that happen there and give them only the importance they should have in my life.

When I leave the office I may be tired and upset about some things, but I shake them from my mind and think about what’s next: a book that I read, to make love.

It’s like I forgive those who did me wrong in nine hours at the office. I don’t do it for them. I do it for me, so I feel good and not live in the past.

Wait just a few moments and think about what you would do if you knew you will die tomorrow. Who would you like to spend today? How important are things that you just talked about in the last two hours? How about calling your mother which you have not spoken in a week?

Live like you were dying!

Sfaturile despre cum sa treci peste ziua de azi sunt atat de multe incat au devenit doar un zgomot de fond. Experientele prin care treci ar trebui sa iti dea masura a ce esti, cu conditia sa inveti ceva din ele.
In majoritatea timpului identific in visurile celorlalti ceva ce este identic cu parti din visurile mele si ma angajez neconditionat in transformarea acestora in realitate. Constient sau nu, asta face fiecare dintre noi in calitate de angajat al altcuiva sau al propriei persoane.
Ce se intampla cu viata noastra privata? Trece pe locul doi. Nu la nivelul declaratiilor. Toti ne laudam cu un echilibru intre viata si profesie. In realitate plecam la 8 la birou si ne intoarcem la 7-8 obositi si numim asta viata.

Momentele care fac diferenta si din care ar trebui sa invat sunt momentele in care viata mea este dificila: dupa o moarte clinica intr-un accident de masina, cand afli ca mama ta e bolnava de cancer, cand stai o luna intr-un MBA ca sa afli daca ti se aproba bursa fara de care ar trebui sa te intorci acasa si sa iei totul de la zero, cand se termina un  proiect la care ai lucrat doi ani si trebuie sa mergi mai departe daca vrei sa faci project management in continuare, etc.

In toate aceste momente am simtit ca traiesc. Nu a fost o experienta de genul: aceasta este este prima zi din restul vietii tale. A fost o experienta de genul: traieste ca si cum nu ar exista ziua de maine. In acele momente m-am oprit sa privesc in ochi pe cei din jurul meu si sa zambesc.

Asta trebuie sa fac si acum. Si mai trebuie sa folosesc experientele care s-au adunat.

Imi redefinesc prioritatile.

Ma trezesc zambind. Primele cuvinte pe care le aude femeia de langa mine sunt: te iubesc. Ma duc la birou convins ca pot sa inteleg rostul lucrurilor care se intampla acolo si ca le acord importanta pe care o au ele in viata mea.
Cand plec de la birou sunt obosit si poate amarat de unele intamplari, dar le scutur din mintea mea si ma gandesc la ce va urma: la o carte pe care o voi citi, la a face dragoste. Este ca si cum i-as ierta pe cei care mi-au gresit in cele noua ore la birou. Nu o fac pentru ei. O fac pentru mine, ca sa ma simt bine si sa nu traiesc in trecut.

Stai macar cateva clipe si gandeste-te ce ai face daca ai sti ca mori maine. Cu cine ai dori sa petreci ziua de azi? Cat de importante mai sunt lucrurile despre care tocmai ai vorbit in ultimele doua ore? Cum ar fi sa o suni pe mama ta cu care nu ai mai vorbit de o saptamana?

Traieste ca si cum ai muri maine!

La recomandarea lui Bogdan (unul din prietenii mei cu o expertiza extinsa in online marketing) am intrat pe un website “interesant”: http://www.superconference.ro/

Separat de banalitatea superconferintei in sine (despre direct marketing), website-ul este super fabulos de execrabil. Inca nu stiu daca sa rad sau sa plang. In partea jos-centru a paginii troneaza doua invitatii minunate:

1. Mouse here to download audio file
2. Mouse here to download interview

Dupa ce, cu ochii in lacrimi, am reusit sa pun mouse-ul acolo si am dat un “click” (de care a uitat sa imi spuna) am gasit de un text lung de genul “pentru a primi instructiunile pentru download …”.

Pentru cei de la Audiosfera:

1. O mica sugestie (de la Bogdan): ce dracu scrii cu “VA” ?
2. Si una de la mine: inlocuieste tot textul de acolo cu un singur cuvant: “COMPLETEAZA”!

Referitor la “VA”, va multumim, etc, exista un concept in comunicare numit Comm-YOU-nication. Persoana a II-a singular este mult mai indicata pentru a transmite un mesaj online.

Definition:
Knowledge | the psychological result of perception and learning and reasoning

Typical word frequency:
Written | 1/6300 (rank: 600th) 100% noun
Spoken | 1/27000 (rank: 1536th) 100% noun
(Based on the 100-million-word British National Corpus)

Synonyms:
Knowledge | cognition | noesis

Narrower terms:
ability  |  attitude  |  brain  |  cognitive content  |  cognitive factor  |  cognitive operation  |  cognitive process  |  content  |  episteme  |  equivalent  |  general knowledge  |  head  |  history  |  inability  |  information  |  lexicon  |  lexis  |  mental attitude  |  mental lexicon  |  mental object  |  mental process  |  mind  |  nous  |  operation  |  perception  |  place  |  power  |  practice  |  process  |  psyche  |  public knowledge  |  structure  |  unconscious process  |  vocabulary

Broader terms:
Psychological feature