In multe conversatii sunt perceput ca un nesuferit. Pe buna dreptate. Am o opinie despre orice si am talentul de a schimba subiectul in directia in care vreau eu cu forta.

Secretul consta in trei litere: dar. Repet ceea ce tocmai ai spus si iti dau impresia ca sunt atent si de acord cu tine. Imediat ce mintea ta s-a deschis datorita acceptarii mele, spun cuvantul magic: dar. Apoi spun ce imi tuna mie, de obicei contrariul la ceea ce ai spus sau mai rau.

Sunt satisfacut, de obicei, de rezultat. Insa nu fac nimic bun. Doar spun ceva ce deja stiu si iti creez o stare de inconfort. Totul este e o pierdere de timp pentru toata lumea

Am decis sa folosesc doua litere de azi inainte: si. Si le voi folosi mai rar pentru ca inainte de a vorbi o sa tac. Doar in cazul in care voi avea ceva bun de spus care o sa ajute ideea ta sa creasca voi spune: si.

Ma uimeste energia cu care un copil intreaba tot timpul: de ce? Face parte din procesul de educatie si este minunat.

Paradoxal, pe masura ce educatia ta devine din ce in ce mai complexa, uiti sa mai intrebi: de ce?
Uiti pentru ca imediat ce incepi sa compari bagajul tau de cunostinte cu al celorlalti ai tendinta sa te complaci in a identifica doar pe cei mai prosti ca tine. E mai simplu si nevoia ta de recunoastere sociala e satisfacuta.
Iti atingi nivelul de incompetenta si esti fericit. Nu este absolut nimic rau in asta. Doar ca nu este de ajuns.

Nu ar trebuie sa fie de ajuns pentru tine, dar, cu siguranta, mie mi-a ajuns timpul pe care l-am pierdut cu tine.
Criteriul de selectie pe care il folosesc pentru a delimita si limita interactiunile pe care le am cu ceilalti oameni este  strict legat de judecata mea de valoare privitor la ce am de invatat.
Rar identific un om de la care sa nu am ce invata.
Des identific insa oameni care au uitat sa mai intrebe: de ce?
Educatia ar trebui sa fie un proces continuu care sa dureze toata viata. Imi doresc ca ultimele cuvinte pe care le voi rosti sa fie: de ce?

Pierderea visului unui om, a sperantei unui om sau a drepturilor unui om este pierderea visurilor tuturor, a sperantelor tuturor sau a drepturilor tuturor.

Sunt sigur ca, dupa ce ai citit cuvintele de mai sus, te-ai gandit ca sunt niste cuvinte foarte frumoase. Si ca este pacat de faptul ca oamenii nu isi dau seama cat de important este fiecare individ.
Este posibil ca apoi sa continui pe un traseu logic sau altul, toate avand ca finalitate concluzia ca trebuie sa fim mai buni, sa ne ajutam unii pe ceilalti. Poate chiar ai simtit empatie, dorinta de a ii asculta si ajuta pe cei din jurul tau.

Daca dupa acest moment, in care ai constatat cu satisfactie ca esti un om bun, te-ai intors la problemele tale, a caror rezolvare este de obicei legata de suferinta pe care o vei provoca celor din jurul tau, esti cel mai rau specimen de idiot: un ipocrit.

Un lider militar a raspuns, atunci cand i s-a raportat ca trupele sale sunt inconjurate: Suntem inconjurati … Bun. Asta inseamna ca putem ataca in orice directie.

Astfel as putea descrie relatia dintre mine si depresie.
Eu sunt om caruia ii place viata si ii place sa simta ca traieste. Pofta cu care musti dintr-un mar este sufletul felului in care percep fiecare secunda ce curge din viata mea.
Depresia (depressio = coborare, afundare) este un fenomen psihopatologic caracterizat prin pierderea sau scaderea interesului si dispozitie depresiva (tristete, deznadejde, lipsa sperantei, descurajare).

Chiar daca in vocabularul meu cuvantul depresie se refera la ceva ce ti se intampla tie, subconstientul meu are propriile opinii asupra subiectului.
Eu imi vad cu furie de drumul meu. Sunt pregatit sa imi asum consecintele a ceea ce sufera in trecerea mea cu aroganta si sa ma bucur de efectul pozitiv al actiunilor mele cu umilinta.
Subconstientul meu asimileaza insa grijile pe care le ai tu si valorile comune pe care le avem creeaza elementele componente ale unei stari depresive. El, parte din mine, incearca sa ma mentina in starea de membru al speciei umane. Probabil considera ca un dus rece din cand in cand ma aduce la realitate. O face pe ascuns. Un hot in noapte.
Ma trezesc sufocat in cearceaful care ma acopera in timp ce ma scufund.

Imi spun ca nu am nevoie sa respir si asta imi permite sa acord atentie altor lucruri. Nu am timp sa imi fie frica pentru ca sunt prea scarbit de mine insumi. Urasc slabiciunea mintii si corpului meu ce au permis sa ajung in jeg. Nu mai am nici o cale de iesire si stiu ca oxigenul se va termina si voi muri. Nu e o consecinta care sa fie in acord cu pofta mea de viata.
Depresia mea este doar murdarie si ignoranta. Si o ucid. Atunci. Pe loc. Imi infig degetele in gatul ei, apas si o simt cum se disipeaza in aerul rece.
Zambesc satisfacut. Nu sunt un om caruia sa ii fie mila de un sentiment, al meu sau al tau. Te respect prea mult.

Me and Mrs Moodle … we got a thing going on.

Cu alte cuvinte, dupa 2 zile de munca (mai mult invatat cu ce se mananca decat munca) am reusit sa instalez singur Moodle pe unul din domeniile mele: eLearning Romania. Am invatat sa imi bag nasul intr-o baza de date SQL si ce e ala un query plus o gramada de alte chestii practice.

De ce am facut-o? Pentru ca vroiam sa vad daca pot. Toate aplicatiile open source devin din ce in ce mai prietenoase cu utilizatorii care nu au prea multe cunostinte tehnice.

Acum urmeaza sa creez niste cursuri si sa vad ce se poate face cu ele.
Bineinteles ca o sa vad care dintre prietenii mei au inclinatie de spre a fi profesori si vor sa beneficieze de o platforma gratuita unde sa isi poata tine un curs.
Exista o gramada de oportunitati pe care oamenii le descopera atunci cand le pui la indemana un instrument destept. Iar Moodle este cu siguranta o platforma de eLearning foarte practica.

Stiu ca nu pare important, dar pentru mine personal si din punct de vedere SEO pentru Google existenta in permalink a etichetei “index.php” este importanta. Mai bine zis lipsa ei.
Pentru ca blog-ul meu a fost facut cu ani in urma si mutat de colo colo, nu am apucat sa fac ceea ce fac acum la orice website: optimizarea de baza.  Astazi, cu ajutorul pretios al celui de la care am invatat foarte multe (Noro), am mutat blog-ul pe alt server, bazat pe Linux, si am facut ceea ce trebuia sa fi facut cu mult timp in urma: am scos index.php din permalink-uri.

Asta inseamna ca in loc de http://www.emanuelgrigoras.ro/index.php/jurnal-de-calatorie/, internetul vede acum: http://www.emanuelgrigoras.ro/jurnal-de-calatorie/.
Bineinteles ca am pierdut niste link-uri din Blogroll pe drum, dar am recuperat cel putin pe cele cu care am link exchange. Pagina Blogroll cu thumbnail-uri si-a dovedit utilitatea.

Urmatorul experiment: Moodle si cum se fac sisteme de eLearning.