Me and Mrs Moodle … we got a thing going on.

Cu alte cuvinte, dupa 2 zile de munca (mai mult invatat cu ce se mananca decat munca) am reusit sa instalez singur Moodle pe unul din domeniile mele: eLearning Romania. Am invatat sa imi bag nasul intr-o baza de date SQL si ce e ala un query plus o gramada de alte chestii practice.

De ce am facut-o? Pentru ca vroiam sa vad daca pot. Toate aplicatiile open source devin din ce in ce mai prietenoase cu utilizatorii care nu au prea multe cunostinte tehnice.

Acum urmeaza sa creez niste cursuri si sa vad ce se poate face cu ele.
Bineinteles ca o sa vad care dintre prietenii mei au inclinatie de spre a fi profesori si vor sa beneficieze de o platforma gratuita unde sa isi poata tine un curs.
Exista o gramada de oportunitati pe care oamenii le descopera atunci cand le pui la indemana un instrument destept. Iar Moodle este cu siguranta o platforma de eLearning foarte practica.

Stiu ca nu pare important, dar pentru mine personal si din punct de vedere SEO pentru Google existenta in permalink a etichetei “index.php” este importanta. Mai bine zis lipsa ei.
Pentru ca blog-ul meu a fost facut cu ani in urma si mutat de colo colo, nu am apucat sa fac ceea ce fac acum la orice website: optimizarea de baza.  Astazi, cu ajutorul pretios al celui de la care am invatat foarte multe (Noro), am mutat blog-ul pe alt server, bazat pe Linux, si am facut ceea ce trebuia sa fi facut cu mult timp in urma: am scos index.php din permalink-uri.

Asta inseamna ca in loc de http://www.emanuelgrigoras.ro/index.php/jurnal-de-calatorie/, internetul vede acum: http://www.emanuelgrigoras.ro/jurnal-de-calatorie/.
Bineinteles ca am pierdut niste link-uri din Blogroll pe drum, dar am recuperat cel putin pe cele cu care am link exchange. Pagina Blogroll cu thumbnail-uri si-a dovedit utilitatea.

Urmatorul experiment: Moodle si cum se fac sisteme de eLearning.

Dupa vremea de afara, se pare ca am inceput prea devreme sa port pantofi din piele intoarsa. Nu sunt cei mai indicati, dar sunt comozi. Asta ma ajuta sa gandesc.

Astazi m-au purtat la un seminar de Total Quality Leadership organizat de CITY – Sheffield Executive MBA. Vorbitorul a fost Dr. Alexandros Psychogios. A fost o prezentare decenta, destul de bine facuta si cuprinzand cateva idei inteligente si bine argumentate. A fost o supriza placuta tinand cont de existenta in Romania a catorva autointitulati singuri si adevarati experti in leadership care nu ar recunoaste un lider nici daca i-ar musca de nas.
Note specifice referitor la acest eveniment gasiti aici: Florin Glinta si Olivian Breda.

Aceeasi pantofi m-au purtat apoi catre o discutie cu un viitor client care mi-a confirmat ca directia in care merg eu este buna. Imi gasesc satisfactie in a fi un antreprenor care are cunostintele si experienta necesare pentru a ajuta alti antreprenori si IMM-uri. Bineinteles ca pot folosi o gramada de englezisme pentru a spune asta.

In romaneste sunt un MBA si un coordonator de proiecte care intelege limba pe care o vorbeste compania ta in raport cu mediul economic si te poate invata sa o vorbesti si tu. Atunci cand esti o companie mica alaturi de sute de companii mici, ceea ce te diferentiaza de ceilalti  este o poveste. Acea poveste trebuie spusa online si trebuie sa reprezinte nu doar ceea ce vinzi, ci si ceea ce devine acea companie in timp ce creste.

Este riscant sa fii antreprenor, dar este o forma de risc cu care pot trai. Este fundamentata pe ceea ce pot si imi place sa fac.

Riscul neplacut era acela pe care il suportam din pozitia unui angajat. Seth Godin spune despre aceasta situatie ca si despre multe altele similare: Safe is risky. Are dreptate. A fi un angajat si a gandi ca un angajat sunt percepute in general ca ceva care ofera siguranta. Fals.

A fi angajat este un raport juridic. Nu am o problema cu asta. Dar a gandi ca un salariat a fost o greseala. Am actionat uneori prin a limita propria mea nevoie de a inova si am tacut atunci cand constiinta imi spunea ca ar fi trebuit sa vorbesc. Am facut-o dintr-un instinct gresit de supravietuire.

Aceasta situatie nu se va mai repeta.

Citeam ultimul post de pe MajestiCreature care povesteste, nu foarte magulitor, despre blog-ul lui Zoso. Uneori nici nu cred ca merita efortul de a fi criticat.

Partea interesanta a fost insa ca i-a facut un steag pentru Republica Socialista Zoso. Acum nu stiu daca Zoso o sa vada in asta o oportunitate de a crea un brand personal in jurul acestei imagini, insa mie mi-a facut click imediat.

Asa ca am zis: VREAU SI IO! Urmarea o vedeti mai jos. Republica Stop the Earth I want to get down:

Pentru cei care ma au in blogroll a venit timpul sa faca loc in sidebar pentru inceputul revolutiei:

1. <a href=http://www.emanuelgrigoras.ro target=”_blank”><img class=aligncenter title=STEIWTGD src=http://www.emanuelgrigoras.ro/images/STEIWTGD1.jpg border=”3″ width=”125″ height=”94″ /></a>
2. <a href=http://www.emanuelgrigoras.ro target=”_blank”><img class=aligncenter title=STEIWTGD src=http://www.emanuelgrigoras.ro/images/STEIWTGD2.jpg border=”3″ width=”190″ height=”143″ /></a>

Va transmit mesajul asa cum l-am primit. Nu mai e nimic altceva de spus. Veniti!

Widget-uri gasiti aici.

“Laboratorul Life After Work anunta un nou experiment: Playground, loc de joaca pentru oameni mari. Vino sa explorezi activitati si jocuri care te relaxeaza si te invata lucruri noi, la un after-job care iti stimuleaza creativitatea si iti tine creierul in forma. Daca vrei sa te joci cu noi si sa cunosti oameni din comunitatea celor care isi respecta timpul liber, te asteptam la lansare, joi 11 martie la Cafeneaua SubCarturesti Verona, ora 19.00.

Mai multe detalii la noi pe site: lifeafterwork.ro/playground.

Life After Work este o organizatie non-guvernamentala care propune alternative de petrecere a timpului liber. Prin evenimente, experiente si spatii de joaca pentru adulti, invitam la explorarea potentialului si creativitatii fiecaruia, pentru un impact pozitiv asupra comunitatii. Credem ca joaca este o sursa de relaxare, invatare si energie. Ne dorim sa traim intr-o societate relaxata, curioasa, deschisa si plina de energie. Astfel, impreuna putem fi schimbarea pe care o vrem in lume.”

De obicei citesc cartile si decid daca imi plac fara sa acord vreo importanta autorului. Asta poate pentru ca o carte devine o entitate de sine statatoare atunci cand iese de sub tipar. De data aceasta am cunoscut autorul, Costi Gurgu, si abia apoi am decis sa cumpar cartea, Retetarium. Am trecut pe langa ea in librarii, dar coperta nu m-a atras prin nimic. O greseala pe care am corectat-o de curand.

Cartea intra in categoria literatura fantastica, SF la modul general. Este o carte foarte bine scrisa cu o poveste originala. Chiar daca sunt adevarate, cele doua propozitii de mai inainte sunt plictisitoare. De ajuns ca sa te determine sa nu o cumperi vreodata.

Experienta mea cu Retetarium este insa despre unul din cele mai importante lucruri din viata mea: mancare. Este o carte despre mancare care m-a silit sa infrunt din nou toate sentimentele bune sau rele pe care le am eu despre gatit.

Ritualurile gatitului si cel al procesului de a manca sunt pentru mine vitale. Unii isi doresc o masina sport. Eu imi doresc o bucatarie. Singurul spatiu asupra caruia vreau sa domnesc este o bucatarie.
Bucataria mea este un loc in care nimic nu este atins de altcineva decat de mine. Musafirul atinge cu fundul un scaun la masa, tacamurile si vesela in care ii pun mancarea si atat. El nu are absolut nici un drept. Trebuie sa accepte intr-o umilinta absoluta experienta de a gati si a manca la care il fac partas. O simpla cerere de sare sau piper ii aduce excomunicarea imediata.
Singurul adevar universal in bucataria mea este mancarea facuta in acel moment. Gustul este cel decis de mine. Acceptarea neconditionata a ceea ce se mananca ca experienta unica imi este impusa inclusiv mie, creatorul.

Cartea lui Costi Gurgu m-a ajutat sa accept ceea ce am incercat intotdeauna sa minimalizez: sunt inainte de orice un bucatar.