Comment – Noro – blog
Posted by Emanuel on March 13, 2009 in People | 2 comments
Am citit ultimul post pe blog-ul lui Noro: http://cferseta.wordpress.com/2009/03/11/este-mai-bine-sa-inovezi-sau-sa-copiezi
Si am comentat:
La comentarii o sa va las ultima mea discutie cu Noro. In ultima vreme ,datorita lui, am inceput sa gandesc mai mult ca un antreprenor.
Noro:
Stii care este primul lucru la care ii trece prin cap unui antreprenor? O idee.
Stii care este al doilea lucru care ii trece prin cap unui antreprenor? O alta idee.
Faima (sau satisfacerea necesitatii de recunoastere sociala) este importanta cu siguranta. Insa mai importanti sunt banii. Un mod inovativ de a combina solutii deja existente impreuna cu experienta si cunostintele pot crea un produs care sa aduca bani.
Asta si poate pentru ca idealul meu in viata poate fi cuantificat de melodia lui Louis Amstrong – Sittin’ in the sun.
expresia cu ideile nu imi apartine. am citit-o la manac
Sittin’ in the sun ma duce cu gandul la bancul cu antreprenorul si pescarul grec, primul traindu-si viata urban, asa cum invatase sa o faca, avand ca ultim scop ceea ce pescarul avea dintotdeauna: o viata tihnita la soare pe malul marii.
Am fost educati in acest spirit si se pare ca fara experienta unei morti si a unei reinvieri simbolice, ne este imposibil sa parasim paternul in care ne irosim vietile in urmarirea unei himere, pentru ca ne priveste doar pe noi.
Am considerat intotdeauna esential stabilirea unor teluri in viata pe care sa le urmaresti indeaproape, dar consider eronat sa le identificam cu insasi sistemul motivational la care ne raportam deciziile.
Viata este cel mai de pret dar pe care cu totii l-am primit in mod egal, fara discriminare, iar pacatul cel mai grav in care omul se lasa sedus este sa o iroseasca. Atunci cand ne traim viata condusi de factori nascuti in ego, o irosim; irosim tot acest potential infinit de care omul dispune, dar pe care ajunge sa-l acceseze doar atunci cand serveste altora.
Cand reusim sa ne amutim ego-ul, chiar si pentru putin, putem sa ne auzim inima, singura care ne leaga de tot ce exista in afara noastra. In acele momente, ceea ce consideram a fi important pentru noi, dispare; toate fricile, indoielile, mandria, orgoliul, toate acele piedici care stau intre cei care suntem si cei care suntem sortiti a fi raman undeva in urma, ajungand in timp sa realizam cat de ingust , egoist si ineficient ne traim viata. O irosim
Capatand intelegerea, un nou orizont, nelimitat de aceasta data, ne asteapta. Cei care spun ca cerul este limita, ajung, in opinia mea, sa constientizeze mai greu potentialul pe care si-l neaga, datorita incapacitatii de a vedea ca cerul nu este decat o alta limita pe care ei insisi au creat-o. Singura piedica pe care omul o are in calea implinirii propriului destin, si in acelasi timp si singurul sau dusman, este el insusi.
Am ajuns sa ne traim vietile raportandu-ne succesul la bani sau recunoastere sociala, ambele piedici izvorate din sistemul perfectionat in zecile de mii de ani in care egoul ne-a tinut departe de adevaratul nostru potential. Martin Luther King Jr. spunea poate putin prea dur ca omul care nu si-a descoperit acel ceva pentru care si-ar da viata, nu merita sa traiasca. Eu spun ca omul care nu si-a gasit in inima acel ceva, traieste esecul vietii care isi pierde sensul.
Toate cunostiintele acumulate, tot bunul simt, inteligenta, determinarea, intentia curata si sistemul de valori, caracteristice celor mai buni dintre noi, nu pot incheia in mod fericit procesul vietii in lipsa unui sens real dat acesteia care sa transceada cercul construit de catre ego in jurul propriei persoane. Este total irelevant pentru ce facem fiecare lucru, maret sau marunt, in viata, daca motivul nu este unul si acelasi cu sensul dat existentei noastre. Personal, incerc a-mi croi drumul, pentru ca la sfarsitul acestuia, indiferent ca este maine sau peste cincizeci de ani, sa pot spune ca fericirea in viata a fost cauzata urmarind a fi in orice clipa fericit “despre” viata mea, si nu “in” ea.
Atunci cand intentia din spatele deciziilor si actiunilor noastre, oricat de nobile par a fi acestea, e motivata de castigul material sau recunoasterea sociala, acea intentie ajunge a fi pervertita de substituirea efectului in cauza.
Experienta noastra si a altora, ar trebui sa ne invete ca orice viata traita responsabil, cu pasiune in urmarirea unor idealuri, isi gaseste astfel sensul, iar recunosterea sociala, castigul material, fericirea sunt doar efectele gasirii acestui sens al vietii, unic fiecaruia dintre noi.
In mod cert nu sunt un elocvent orator, lipsind retoricii mele acea putere de a transmite mesajul independent de natura sau gradul de intelegere al interlocutorului, dar ii pot invoca pe cei care si-au cultivat acea putere a discursului, sa o faca in ajutorul meu.
Tocmai pentru ca topicul discutiei viza la origine antreprenoriatul si materiale video a celor ce inspira, ii voi lasa pe cativa dintre ei sa imi sustina punctul de vedere:), si totodata cer umil iertare daca, urmand sirul de cele mai multe ori incurcat al propriilor ganduri, am pierdut pe traseu interesul cititorului,
http://www.ted.com/talks/lang/eng/simon_sinek_how_great_leaders_inspire_action.html
http://www.ted.com/talks/lang/eng/chip_conley_measuring_what_makes_life_worthwhile.html
http://www.ted.com/talks/lang/eng/tony_robbins_asks_why_we_do_what_we_do.html
Namaste.
iamu