Sunt unul din cei care si-a facut cu mult timp in urma o lista lucrurilor pe care doreste sa le faca intr-o viata. Este o lista vie prin faptul ca se modifica in fiecare an. Exista insa cateva actiuni importante care au fost pe lista de la inceput: sa vizitez Machu Picchu, sa ajung la Polul Nord, sa construiesc o casa, sa scriu o carte si altele. Unele au devenit realitate, altele inca nu.
In ultimii doi ani, un anumit punct de pe lista s-a nascut si a crescut in mintea mea: o carte. Intr-o zi a inceput sa tipe ca vrea afara si mainile mele au mangaiat tastatura fara sa mai intrebe mintea ce doreste. Dupa primele pagini, deformatia profesionala de project manager si-a spus cuvantul si m-am trezit facand mindmaps cu capitole si personaje, definind personalitati. Toate facute cu frica celui care stie ca e destul de greu sa scrii un post pe blog care sa aiba o oarecare logica, darmite sa iti iei in calcul crearea a sute de pagini.

Au aparut multi scriitori tineri. Poate nu atat de multi pe cat ar trebui, dar sunt cativa care si-au creat deja o identitate distincta si care cresc de la o carte la alta. Dintre cei care imi plac cu adevarat o sa ii pomenesc doar pe Zully Mustafa si Andrei Ruse.
Soni a lui Andrei Ruse am citit-o pe nerasuflate stand in picioare in fata unui stand cu carti de la Selgros in Bacau, cu o zi inainte de Craciun. Anul acesta urmeaza sa ii fie publicata o alta carte: MDMA16.
Zuleiha (Zully) Mustafa este o femeie incantatoare. De la Strugurii s-au copt in lipsa ei, Nopti Orientale 1 si 2 pana la blog … mai bine cititi singuri. Acum lucreaza la o noua carte, Cafe con Leche.

Stiu ca nu imi doresc sa ma definesc pe mine insumi drept scriitor. Doresc doar sa scot din mine anumite lucruri din trecut care au devenit balast si apoi sa merg inainte. Pana acum sunt multumit nu atat de ce scriu, dar de efectul benefic pe care il are acest proces asupra sufletului meu.
Bineinteles ca prietenii mei au devenit critici fara voie. Citirea fragmentelor trimise lor a starnit reactii. Nu toate sunt bune, dar sunt reactii si multe sunt constructive. Acum lucrez sa creez un schelet complet pe care sa il dau spre „macelarire” celor care au rabdarea de a citi.
Dincolo de indoielile inerente procesului de creatie, acum pot spune cu certitudine ca va exista o carte. Cand o voi termina, voi ramane cu o experienta extraordinara si fara o gramada de bagaje inutile pe care le voi fi aruncat peste bord.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

carti de sel gros cu zane,in cat timp poate sa fie publicata o carte,lista lucrurilor facute intr-o zi,toate lucrurile pe care ar trebui sa le faci intr-o viata