Finalitatea pe care trebuie sa o aiba retelele sociale, in plan personal, este sa cunosti in realitate pe cei cu care comunici in spatiul virtual. Am vazut pe Facebook anuntul privind organizarea de degustari pentru condimente de catre Radu Popovici si mi-am zis ca ar fi timpul sa mai invat ceva nou.

Aseara, l-am intalnit pe Radu Popovici la degustarea organizata de el pentru produsele proprii: condimentele din colectia “Dulce-de-iute”.  Am ajuns la restaurant cu o jumatate de ora mai devreme. Astfel am avut privilegiul de a sta de vorba singur cu el.
Este ceva foarte uman in atitudinea unui om care gateste pentru placerea lui si a celorlalti. Am sarit peste “dumneavostra” in primele minute si am inceput sa vorbim despre locuri indepartate si mancaruri de pe acolo. Fascinatia lui pentru bucataria asiatica imi era cunoscuta din articolele de blog. Numai ca la el nu este doar o idee, ci o transforma in realitate cu fiecare reteta pe care o descopera, o gateste si o imparte cu cititorii lui.

Am degustat 3 dintre condimente: dulce-de-iute rosu, dulce-de-iute verde si aredei-iute. Delicioase. Mi-am cumparat un borcan cu dulce-de-iute rosu pentru ca aveam deja in minte niste retete la care vreau sa il folosesc. Una este chiar a lui: Pui crocant in sos dulce-iute.

Pe langa condiment, am plecat de acolo cu un gand. La un moment dat, Radu a formulat urmatoarea idee: Intr-un an mananci la masa de 1000 de ori (aproximativ 3 pe zi). In 50 de ani am mancat 50000 de mese. Este inacceptabil sa ma limitez la doar 120 de retete.

Iar gandul meu a fost sa nu cumva sa mai las sa treaca mesele pe langa mine. Fiecare mancare pe care o mananc trebuie sa insemne ceva.
Acelasi lucru trebuie sa il faci si tu. Incepe cu condimentele lui Radu: www.dulce-de-iute.ro.

Adaug si cateva fotografii facute de CZ, unul dintre participanti:

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Caut un restaurant care sa fie diferit. Care sa aiba un fel de mancare pentru care sa merite sa vii si din alt oras. Obtuzitatea proprietarilor de restaurante este obositoare. Efortul pus in decorarea restaurantelor afecteaza bugetul dedicat unui bucatar bun si ei continua sa faca acest lucru, chiar daca au avut deja unul sau doua tipuri de restaurant care s-au dovedit a fi esecuri.
Exista insa si restaurante romanesti care au feluri de mancare speciale, gustoase, care te determina sa revii pentru a manca din nou. Restaurantele CASA si China Town sunt unele dintre ele.

1. Restaurant China Town

China Town este un restaurantul traditional. Il aveam pe lista de ceva timp, mai bine zis de la premiile Restograf. George Butunoiu l-a declarat cel mai bun restaurant chinezesc din Bucuresti. Mi-a ramas minte si am dorit sa merg neaparat pentru ca ei refuzasera sa vina sa isi ridice premiul. Motivul este foarte simplu: nu isi doresc publicitate deoarece ei sunt un restaurant care are majoritatea clientilor chinezi si nu isi doresc neaparat clienti noi.

Astfel incat, intr-o zi dupa pranz, cu bebe in scoica lui de la Chicco, am intrat pe usa restaurantului. Ne-am asezat la o masa la geam nu pentru ce vedeam afara, ci pentru ca puteam sa ne uitam la tot restaurantul si sa analizam decorurile. O sa imi structurez povestea in cele 4 categorii ale criticului culinar amator Emanuel Grigoras (subsemnatul adicatelea).

Ambianta:
Restaurantul are decoruri chinezesti care arata bine fara a fi stridente. Este curat in modul in care este un loc in care lumea vine sa manance. Intotdeauna am preferat o acoperitoare de masa alba din panza. Si este un efort sa le mentii asa, pentru ca nu imi aduc aminte sa fi mancat vreodata intr-un restaurant chinezesc si sa nu las pe masa urme de mancare pe traseul dintre platou si farfuria mea.
Chelnerul a fost o gazda excelenta. A vorbit doar cat trebuia, a intervenit doar cand trebuia. Nu mai trebuie sa spun cat de rar este un chelner bun in Romania si mai ales in Bucuresti. A fi chelner este o meserie profitabila daca faci minimul efort de a iti trata clientii ca oameni. Stiu cativa care castiga lejer peste 1000 de euro pe luna doar din bacsis.
Mancare:
Am comandat supa dulce acrisoara, vita pe plita, un platou cu urechi de lemn, orez simplu si inghetata prajita. Toate au fost foarte bune. Gustul ne-a confirmat ca acesta este un restaurant unde se gateste pentru chinezi. Nu este la fel de “usor” si adaptat papilelor gustative europene. Gustul condimentelor nu este evident de la prima inghititura.
Preturi:
Preturile sunt decente, putin peste medie. Noi ne-am stabilit o anumita suma pe care suntem dispusi sa o cheltuim pe o masa (VAMIO = valoare acceptabila pentru o masa in oras). Impartim restaurantele in functie de cum nota de plata este sub sau peste aceasta suma. Nota de plata ne-a venit cu un discount de 10%, ceea ce a fost foarte placut. Am intrebat de ce si ni s-a spus “din partea casei” cu un zambet dezarmant al unui om care a facut acest lucru cu placere.
Website:
Website-ul este vechi. Ar trebui refacut. Sau nu. Tinand cont de faptul ca nu tin sa iasa in evidenta, probabil website-ul este ultima lor grija. L-am folosit doar pentru a ma lamuri cam pe unde se afla pe harta. Nu mi-am pierdut timpul uitandu-ma la pozele cu feluri de mancare..

2. Restaurant CASA

Nu mai trecusem pe la Restaurantul CASA de peste doi ani. A fost o perioada in care mai mult am testat retete acasa sau am mancat in restaurante deschise recent. Cu mare satisfactie pot sa spun ca vom merge din nou peste doua saptamani pentru ca mai erau cateva feluri de mancare care te implorau sa le testezi.

Ambianta:
Aceeasi. Si acesta este un lucru foarte bun. Pentru ca este exact ce trebuie si nimic mai mult. Ar putea fi folosit ca un exemplu bun de stil urban, bucurestean, de restaurant.
Serviciul a fost OK. Pentru restaurantele de acest tip urban (aici mai pot enumera Thalia, The Harbour, City Grill, etc) tipul de a servi este acelasi: chelnerul nu este vizibil tot timpul si de obicei il vanezi cu ochii cand mai vrei ceva. Daca vii pregatit sa nu te simti iritat ca nu ai un chelner care sa fie cu ochii pe clienti tot timpul, totul va fi bine. Bineinteles, si bacsisul pe care il lasi va fi infim.
Mancare:
Buna. Foarte buna. Am avut o discutie cu proprietarul despre meniu si mi-a povestit ca a testat si ajustat continuu retetele pentru a obtine un numar de specialitati “CASA”. Portiile sunt mari. Am testat doua feluri de mancare: tigaia “CASA” si “ITALIAN”. Delicioase amandoua, insa as inclina spre ultimul pentru sosul de salvie cu smantana si cartofii Parmegiano.
La desert am luat clatite cu branza dulce si stafide, o nebunie, si placinta de mere cu inghetata.
Preturi:
Nota de plata a fost sub VAMIO (vezi explicatia mai sus). Preturile sunt mai mult decat bune.
Website:
Website-ul este nou si arata bine. Prin nou inseamna facut cu un CMS decent care sa fie “iubit” de motoarele de cautare: WordPress, Joomla, etc.
A fost cautata o simplitate a mesajului care sa faca orice informatie usor de gasit si s-a reusit. Meniul principal acopera tot ce ar putea fi interesant pentru un vizitator: meniuri, imagini, meniuri speciale, catering si pagina de contact cu o harta integrata din Google Maps.
Pagina principala cuprinde ce este mai important: specialitatile CASA.

Iti recomand Restaurantul CASA cu multa caldura. Este unul din putinele locuri din Bucuresti in care merita sa mananci.
China Town ramane un restaurant de referinta pentru mancarea altor popoare. Edessa 63 este un alt exemplu. Cel mai bun loc unde poti sa mananci mancare turceasca in Bucuresti se afla pe Soseaua Colentina. Am nevoie de o ora, o ora si jumatate de condus ca sa ajung acolo, dar merita fiecare secunda.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Am rezistat tentatiei de a imi instala Timeline beta. Azi dimineata insa a ajuns si la mine. Asa ca acum studiez Timeline inainte de a o face publica pe profilul de pe Facebook.

Sunt incantat! Fara nici o rezerva spun asta. Sunt incantat. Arata foarte curat si eficient.
Acum am realizat ca am inceput sa utilizez Facebook pe 27 septembrie 2007. Au trecut ceva ani.

Tineline iti solicita atentia in a iti analiza si selecta informatiile pe care le-ai oferit de-a lungul timpului pe Facebook. Nici nu vreau sa ma gandesc ce chin va fi pentru cei care isi pierd timpul in Farmville sa isi curete Timeline.
Nu poti sa nu fii putin ingrjorat ca Prezenta ta Sociala Online (termenul asta va capata o definitie cand termin de scris cursul de Cum sa devii Social Media Manager) poate sa iti cauzeze prejudicii, atat timp cat oricine poate urmari instantaneu orice ai facut online pe Facebook in ultimii 5 ani.

Si mai interesant mi s-a parut harta. Optiunea Map iti permite sa asociezi poze cu locurile in care ai fost si cu diferite perioade de timp.

In concluzie. Imi place. Am verificat si ascuns/sters vreo 10 postari. Putina auto-cenzura e buna din cand in cand.

Emanuel Grigoras | Create Your Badge

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Declaratie de razboi restaurantelor care dau mancare proasta bucurestenilor. Suna foarte bine. www.restograf.ro face acest lucru.

Il cunosc pe George Butunoiu de cativa ani si ne-am intalnit in diferite situatii: proiecte de executive search, intalniri StartEvo, acum Premiile Restograf 2011. Este un om extraordinar (afirmatie cu care nu ar fi de acord din modestie) si intotdeauna dezvolta cate un proiect care este cu cativa ani inaintea vremurilor in care traieste.

Acelasi lucru se poate spune si despre restograf.ro. Este un website care cuprinde printre cele mai complete liste de restaurante din Bucuresti. Plus intamplari mai mult sau mai putin amuzante prin care a trecut GB in aventura lui de a testa mancarea a peste 400 de restaurante in ultimii doi ani.
Este nevoie ca restaurantele din Bucuresti sa fie clasificate. Majoritatea administratorilor sau proprietarilor de restaurant din Bucuresti sunt ignoranti sau lacomi. Fac aceasta afirmatie in cunostinta de cauza. Singurii care sufera sunt clientii.

Revenind la evenimentul de ieri, doua aspecte au fost importante: Premiile Restograf si Lista 133 Restograf.

Premiile Restograf au fost interesante atat prin modul in care au fost clasificate, cat si prin faptul ca am aflat cu ocazia aceasta de cateva restaurante noi. Aceste premii au o parte buna si una mai putin buna.
Partea buna a fost reprezentata de faptul ca s-au acordat premii si unor chelneri care au impresionat prin modul in care isi exercita profesia. Fiecare dintre noi are experiente proaste cu chelnerii si decide daca mai merge intr-un restaurant sau in functie de asta indiferent de cat de buna e mancarea.
Partea proasta a fost faptul ca topul cuprinde restaurante in care probabil nu voi intra niciodata, indiferent de cat de buna e mancarea, datorita preturilor prohibitive. Heritage, nominalizat ca cel mai bun restaurant din Bucuresti este un exemplu.
Deja am enumerat inca doua motive pe care majoritatea dintre noi le luam in considerare atunci cand decidem sa mancam intr-un restaurant. Este o decizie pe care o luam in baza unui cumul de factori, in care mancarea este doar unul.

Lista 133 Restograf este ceva cu adevarat important. Ea va fi publicata de 4 ori pe an si, crede-ma, restaurantele care nu sunt pe cea lista vor pierde clienti sau nu vor castiga unii noi.

Chiar daca pentru moment restograf.ro ia in calcul, in principal, calitatea mancarii, sper ca in timp sa ia in calcul mai multe aspecte. Ar fi pacat sa nu o faca. Eu prefer sa iau in calcul patru criterii: mancare, pret, ambianta (incluzand sevirea) si prezenta online (social media). Un exemplu aici.

Mai multe detalii despre eveniment, premiile Restograf si Lista 133 Restograf gasiti aici.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

Digital Luxury Forum Bucharest 2011 a fost unul din acele evenimente facute pentru suflet. Cum nu refuz niciodata invitatiile facute de Costin Frunza, proprietarul e-zine-ului deLUXE lifestyle, am fost prezent.

Discutiile au fost interesante, dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Vreau sa explic afirmatia facuta la inceput: Digital Luxury Forum Bucharest 2011 a fost unul din acele evenimente facute pentru suflet. Pe langa lucrurile noi pe care le-am aflat, oamenii interesanti pe care i-am cunoscut, un singur cuvant mi-a dat acel puseu de adrenalina pe care ti-l ofera prea putine obiecte: HOROLOGIVM.

Mihai Ceciu este proprietarul magazinului si laboratorului de orologerie HOROLOGIVM. Acolo gasesti ceasuri de lux, dar gasesti si ceasuri premium.

Un ceas arata timpul. Poate fi, in acelasi timp, o opera de arta. Este greu uneori sa faci diferenta dintre lux si premium. Pentru mine personal e simplu: lux inseamna un produs care nu isi justifica pretul, iar premium inseamna ca platesc mai mult pentru a primi mai mult decat as primi cumparand un produs obisnuit din aceeasi categorie. Sunt genul caruia nu ii jena sa spuna cu voce tare despre un produs ca este scump. Nu inseamna ca sunt zgarcit sau ca nu am bani pentru a il cumpara, ci ca mi se pare o idiotenie sa cheltui nejustificat banii mei.

Nu acelasi lucru il pot spune despre conceptul DIY orologer, oportunitatea de a iti construi propriul ceas pe care o ofera laboratorul de orologerie HOROLOGIVM. Asta reprezinta premium: sa petreci o zi construind propriul ceas SKELETON cu un mecanism UNITAS 6497, acelasi folosit de Oficine Panerai, de exemplu.

Am plecat de acolo cu decizia ca vreau un astfel de ceas:
Ceas SKELETON unicat
Mecanism: Swiss Made UNITAS 6497
Carcasa: Inox – PVD negru
Curea: Piele Genuine Crocodile
Geam: safir, dublu antireflex
Capac spate: geam safir antireflex

A plati 7000 de euro pe un Rolex este un lux inutil. A plati 1500 de euro pentru un ceas elvetian pe care il asamblezi cu mana ta inseamna sa cumperi un produs premium.

Ambianta evenimentului a fost creata de un un restaurant minunat, mancare si vinuri excelente. Gazda evenimentului a fost Ahmed Canbazoglu proprietarul restaurantului Casa Mediterana. Vinul a fost furnizat de Crama Oprisor.
Pentru ca a fost insa un eveniment unde s-a discutat si s-au facut prezentari merita vorbit despre instalatia video si audio folosita. Aceasta a fost oferita de compania AudioTehnic fiind reprezentata de o linie intreaga Electrocompaniet. A fost prima data cand a trebuit sa accept ca o linie video-audio merita un pret echivalent cu al unei masini de teren

Mai multe detalii aici.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie: