Secretul consta in trei litere: dar. Repet ceea ce tocmai ai spus si iti dau impresia ca sunt atent si de acord cu tine. Imediat ce mintea ta s-a deschis datorita acceptarii mele, spun cuvantul magic: dar. Apoi spun ce imi tuna mie, de obicei contrariul la ceea ce ai spus sau mai rau.

Sunt satisfacut, de obicei, de rezultat. Insa nu fac nimic bun. Doar spun ceva ce deja stiu si iti creez o stare de inconfort. Totul este e o pierdere de timp pentru toata lumea

Am decis sa folosesc doua litere de azi inainte: si. Si le voi folosi mai rar pentru ca inainte de a vorbi o sa tac. Doar in cazul in care voi avea ceva bun de spus care o sa ajute ideea ta sa creasca voi spune: si.

Paradoxal, pe masura ce educatia ta devine din ce in ce mai complexa, uiti sa mai intrebi: de ce?
Uiti pentru ca imediat ce incepi sa compari bagajul tau de cunostinte cu al celorlalti ai tendinta sa te complaci in a identifica doar pe cei mai prosti ca tine. E mai simplu si nevoia ta de recunoastere sociala e satisfacuta.
Iti atingi nivelul de incompetenta si esti fericit. Nu este absolut nimic rau in asta. Doar ca nu este de ajuns.

Nu ar trebuie sa fie de ajuns pentru tine, dar, cu siguranta, mie mi-a ajuns timpul pe care l-am pierdut cu tine.
Criteriul de selectie pe care il folosesc pentru a delimita si limita interactiunile pe care le am cu ceilalti oameni este  strict legat de judecata mea de valoare privitor la ce am de invatat.
Rar identific un om de la care sa nu am ce invata.
Des identific insa oameni care au uitat sa mai intrebe: de ce?
Educatia ar trebui sa fie un proces continuu care sa dureze toata viata. Imi doresc ca ultimele cuvinte pe care le voi rosti sa fie: de ce?

Sunt sigur ca, dupa ce ai citit cuvintele de mai sus, te-ai gandit ca sunt niste cuvinte foarte frumoase. Si ca este pacat de faptul ca oamenii nu isi dau seama cat de important este fiecare individ.
Este posibil ca apoi sa continui pe un traseu logic sau altul, toate avand ca finalitate concluzia ca trebuie sa fim mai buni, sa ne ajutam unii pe ceilalti. Poate chiar ai simtit empatie, dorinta de a ii asculta si ajuta pe cei din jurul tau.

Daca dupa acest moment, in care ai constatat cu satisfactie ca esti un om bun, te-ai intors la problemele tale, a caror rezolvare este de obicei legata de suferinta pe care o vei provoca celor din jurul tau, esti cel mai rau specimen de idiot: un ipocrit.

Astfel as putea descrie relatia dintre mine si depresie.
Eu sunt om caruia ii place viata si ii place sa simta ca traieste. Pofta cu care musti dintr-un mar este sufletul felului in care percep fiecare secunda ce curge din viata mea.
Depresia (depressio = coborare, afundare) este un fenomen psihopatologic caracterizat prin pierderea sau scaderea interesului si dispozitie depresiva (tristete, deznadejde, lipsa sperantei, descurajare).

Chiar daca in vocabularul meu cuvantul depresie se refera la ceva ce ti se intampla tie, subconstientul meu are propriile opinii asupra subiectului.
Eu imi vad cu furie de drumul meu. Sunt pregatit sa imi asum consecintele a ceea ce sufera in trecerea mea cu aroganta si sa ma bucur de efectul pozitiv al actiunilor mele cu umilinta.
Subconstientul meu asimileaza insa grijile pe care le ai tu si valorile comune pe care le avem creeaza elementele componente ale unei stari depresive. El, parte din mine, incearca sa ma mentina in starea de membru al speciei umane. Probabil considera ca un dus rece din cand in cand ma aduce la realitate. O face pe ascuns. Un hot in noapte.
Ma trezesc sufocat in cearceaful care ma acopera in timp ce ma scufund.

Imi spun ca nu am nevoie sa respir si asta imi permite sa acord atentie altor lucruri. Nu am timp sa imi fie frica pentru ca sunt prea scarbit de mine insumi. Urasc slabiciunea mintii si corpului meu ce au permis sa ajung in jeg. Nu mai am nici o cale de iesire si stiu ca oxigenul se va termina si voi muri. Nu e o consecinta care sa fie in acord cu pofta mea de viata.
Depresia mea este doar murdarie si ignoranta. Si o ucid. Atunci. Pe loc. Imi infig degetele in gatul ei, apas si o simt cum se disipeaza in aerul rece.
Zambesc satisfacut. Nu sunt un om caruia sa ii fie mila de un sentiment, al meu sau al tau. Te respect prea mult.

Cu alte cuvinte, dupa 2 zile de munca (mai mult invatat cu ce se mananca decat munca) am reusit sa instalez singur Moodle pe unul din domeniile mele: eLearning Romania. Am invatat sa imi bag nasul intr-o baza de date SQL si ce e ala un query plus o gramada de alte chestii practice.

De ce am facut-o? Pentru ca vroiam sa vad daca pot. Toate aplicatiile open source devin din ce in ce mai prietenoase cu utilizatorii care nu au prea multe cunostinte tehnice.

Acum urmeaza sa creez niste cursuri si sa vad ce se poate face cu ele.
Bineinteles ca o sa vad care dintre prietenii mei au inclinatie de spre a fi profesori si vor sa beneficieze de o platforma gratuita unde sa isi poata tine un curs.
Exista o gramada de oportunitati pe care oamenii le descopera atunci cand le pui la indemana un instrument destept. Iar Moodle este cu siguranta o platforma de eLearning foarte practica.

Asta inseamna ca in loc de http://www.emanuelgrigoras.ro/index.php/jurnal-de-calatorie/, internetul vede acum: http://www.emanuelgrigoras.ro/jurnal-de-calatorie/.
Bineinteles ca am pierdut niste link-uri din Blogroll pe drum, dar am recuperat cel putin pe cele cu care am link exchange. Pagina Blogroll cu thumbnail-uri si-a dovedit utilitatea.

Urmatorul experiment: Moodle si cum se fac sisteme de eLearning.

How about using Twitter to do that? How about an automatic way of setting a small objective and having a website remind you of it? How about the first small step in your thousand miles journey?

This is not a commercial, but my opinion about the newest online tool for time management: www.23sec.com.
It is easy to utilize for daily objectives and also a smart use of Twitter’s potential.

When you spend most of the time at work in front of a computer ant send twits on company’s time, it becomes a good thing to use the same twitter application for making your work easier.
Stop wasting time! Use 23sec.com!

Astazi m-au purtat la un seminar de Total Quality Leadership organizat de CITY – Sheffield Executive MBA. Vorbitorul a fost Dr. Alexandros Psychogios. A fost o prezentare decenta, destul de bine facuta si cuprinzand cateva idei inteligente si bine argumentate. A fost o supriza placuta tinand cont de existenta in Romania a catorva autointitulati singuri si adevarati experti in leadership care nu ar recunoaste un lider nici daca i-ar musca de nas.
Note specifice referitor la acest eveniment gasiti aici: Florin Glinta si Olivian Breda.

Aceeasi pantofi m-au purtat apoi catre o discutie cu un viitor client care mi-a confirmat ca directia in care merg eu este buna. Imi gasesc satisfactie in a fi un antreprenor care are cunostintele si experienta necesare pentru a ajuta alti antreprenori si IMM-uri. Bineinteles ca pot folosi o gramada de englezisme pentru a spune asta.

In romaneste sunt un MBA si un coordonator de proiecte care intelege limba pe care o vorbeste compania ta in raport cu mediul economic si te poate invata sa o vorbesti si tu. Atunci cand esti o companie mica alaturi de sute de companii mici, ceea ce te diferentiaza de ceilalti  este o poveste. Acea poveste trebuie spusa online si trebuie sa reprezinte nu doar ceea ce vinzi, ci si ceea ce devine acea companie in timp ce creste.

Este riscant sa fii antreprenor, dar este o forma de risc cu care pot trai. Este fundamentata pe ceea ce pot si imi place sa fac.

Riscul neplacut era acela pe care il suportam din pozitia unui angajat. Seth Godin spune despre aceasta situatie ca si despre multe altele similare: Safe is risky. Are dreptate. A fi un angajat si a gandi ca un angajat sunt percepute in general ca ceva care ofera siguranta. Fals.

A fi angajat este un raport juridic. Nu am o problema cu asta. Dar a gandi ca un salariat a fost o greseala. Am actionat uneori prin a limita propria mea nevoie de a inova si am tacut atunci cand constiinta imi spunea ca ar fi trebuit sa vorbesc. Am facut-o dintr-un instinct gresit de supravietuire.

Aceasta situatie nu se va mai repeta.

Partea interesanta a fost insa ca i-a facut un steag pentru Republica Socialista Zoso. Acum nu stiu daca Zoso o sa vada in asta o oportunitate de a crea un brand personal in jurul acestei imagini, insa mie mi-a facut click imediat.

Asa ca am zis: VREAU SI IO! Urmarea o vedeti mai jos. Republica Stop the Earth I want to get down:

Pentru cei care ma au in blogroll a venit timpul sa faca loc in sidebar pentru inceputul revolutiei:

1. <a href=http://www.emanuelgrigoras.ro target=”_blank”><img class=aligncenter title=STEIWTGD src=http://www.emanuelgrigoras.ro/images/STEIWTGD1.jpg border=”3″ width=”125″ height=”94″ /></a>
2. <a href=http://www.emanuelgrigoras.ro target=”_blank”><img class=aligncenter title=STEIWTGD src=http://www.emanuelgrigoras.ro/images/STEIWTGD2.jpg border=”3″ width=”190″ height=”143″ /></a>

Va transmit mesajul asa cum l-am primit. Nu mai e nimic altceva de spus. Veniti!

Widget-uri gasiti aici.

“Laboratorul Life After Work anunta un nou experiment: Playground, loc de joaca pentru oameni mari. Vino sa explorezi activitati si jocuri care te relaxeaza si te invata lucruri noi, la un after-job care iti stimuleaza creativitatea si iti tine creierul in forma. Daca vrei sa te joci cu noi si sa cunosti oameni din comunitatea celor care isi respecta timpul liber, te asteptam la lansare, joi 11 martie la Cafeneaua SubCarturesti Verona, ora 19.00.

Mai multe detalii la noi pe site: lifeafterwork.ro/playground.

Life After Work este o organizatie non-guvernamentala care propune alternative de petrecere a timpului liber. Prin evenimente, experiente si spatii de joaca pentru adulti, invitam la explorarea potentialului si creativitatii fiecaruia, pentru un impact pozitiv asupra comunitatii. Credem ca joaca este o sursa de relaxare, invatare si energie. Ne dorim sa traim intr-o societate relaxata, curioasa, deschisa si plina de energie. Astfel, impreuna putem fi schimbarea pe care o vrem in lume.”

Share/Bookmark]]> http://www.emanuelgrigoras.ro/invitatie-la-joaca-life-after-work/feed/ 0