24.04.2010

Sunt intr-o cafenea, Locanda, pe strada Venizelou, in Salonic.
Planuiam sa scriu acum vreo 3 ore si sa povestesc despre ziua de ieri, insa de fiecare data cand vroiam sa opresc intr-o cafenea imi fugeau ochii catre altceva. Povestea asta va fi o combinatie intre impresiile mele ca turist si amintirile actualizate ale lui C din cei 5 ani stati in Salonic la facultate.

Am ajuns ieri dupa-amiaza in Salonic dupa vreo 12 ore de drum. De data asta nu o sa critic drumurile din Romania sau cele din Bulgaria. O sa spun doar ca odata intrat in Grecia descoperi ca esti intr-un paradis al autostrazilor. Se construieste repede si mult. Nici nu realizezi cand vitezometrul a sarit de 170 km/h si te gandesti ca e pacat ca masina ta merge cu maxim 184. Simteam ca vreau sa apas pedala la maxim si sa vad acul vitezometrului izbindu-se de marginea ceasului si incercand sa mearga dincolo de limita.

Am ajuns la Hotel Byzantio. Este situat pe soseaua de centura a orasului Salonic. In prima camera pe care ne-au dat-o mirosea a fum de tigara si era pe partea dinspre soseaua de centura, asa ca am cerut alta. A doua camera era perfecta. Cu fata catre dealuri si … liniste. Cu toate ca adormeam in picioare, ne-am adunat si ne-am indreptat catre oras. Traficul este haotic in Salonic si se conduce cam dupa ureche, insa nu se blocheaza niciodata. Plus ca mergi pe drumul de centura cu 120 km/h si alegi intrarea care te duce cel mai aproape de unde vrei sa ajungi. Nu cred ca o sa ma mai plang de faptul ca nu gasesc loc de parcare in Bucuresti dupa ce am vazut doi oameni iesind din masina si certandu-se referitor la cine a ajuns primul.

Orasul e frumos, dar aseara il vedeam prin ceata cu simturile amortite de oboseala. Tot ce vroiam era sa mancam undeva si dupa ce am ocolit zona cu taverne din Piata Aristotel, am mers  intr-un loc pe care il stiu cei de ai casei mai mult, adica localnicii si studentii. Ouzou Melathron este un restaurant traditional care gateste mancarurile putin diferit si foarte repede. Nu este cel mai fitos restaurant, insa mancarea e buna, chiar daca, dupa cum spunea C, cu cativa ani in urma portiile erau mai mari si mai ieftine. Am mancat specialitati de ale casei: o salata cu un sos delicios, branza facuta la cuptor (saganaki) si carne de vita cu ciuperci in aluat facute la cuptor in vas de lut. Foarte bun. Dupa ce am reusit sa ne ridicam de la masa, ne-am intors la hotel si … a inceput ziua de azi.

Dimineata am stat intr-o cafenea, Terkenlis, am baut un suc de portocale si am mancat o felie de chec cu glazura de martipan. Respectul pentru propria viata pe care il au cei din jur este molipsitor. Savurezi fiecare moment. Din momentul in care te asezi pe scaun, totul este doar pentru linistea ta. Pana si vocile celor din jur sunt liniste.
Am observat inca de ieri ca mancarea a inceput din nou sa aiba gust pentru mine. Ori sunt pe moarte ori am inceput sa mestec ce mananc inainte de a inghiti.

Apoi am petrecut cateva ore umbland pe strazi si uitandu-ma la oameni. Este sambata. Strazile principale cu magazine, Mitropoleus, Tsimiski si Ermu sunt inchise pentru trafic. Pe langa oameni frumosi, tineri si batrani, toti in miscare, cei care stau sunt comercianti. De la un chioşc cu tigari si sucuri, negri vanzand ceasuri, genti de firma false si dvd-uri copiate, pana la un mosneag cu o flasneta si cativa cersetori. Ceea ce am observat in Elvetia, observ si aici: nimeni nu da bani la cersetori. Un lucru minunat.

Am ratacit prin Piata Aristotel si apoi prin piata de carne si peste. M-am uitat cu pofta la pesti, calamari si creveti, parca intr-o anticipare a ce urma sa se intample.
La pranz am mers la o taverna tot in Piata Aristotel, zona pentru turisti ,dar cu mancare buna. Am fost cu colegii lui C si am comandat platouri cu de toate, peste si fructe de mare. Am stins totul cu ouzo si, mai mult adormit, am luat-o la picior pe malul apei. Printre schimbarile care au aparut la ce tinea minte C a fost si una care m-a intristat. Magazinul de inghetata Haagen Dazs nu mai era la locul lui.

Am lenevit pe o banca la soare si am lasat ziua sa se scufunde odata cu soarele in mare.
Mai vorbim maine.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

salonic grecia,grecia salonic,dvd grecia - salonic,firma de fructe de mare din salonic,salonik grecia,unde mancam salonic