Ilsa: But what about us? Rick: We’ll always have Paris.

 

Am inceput sa scriu gandindu-ma la o descriere a unei saptamani petrecute la Paris care sa fie o combinatie intre o experienta personala si ghid turistic, asa cum fac de obicei. Nu as putea spune multe lucruri noi fata de cele stiute deja si care pot fi gasite pe alte zeci de website-uri.

Vacanta asta a fost o plimbare prin gradini mai mult decat o vizita turistica prin muzeele din Paris.
Am inceput duminica (13 martie) cu o plimbare la ferma din Gally, langa Paris, impreuna cu prietenii nostri si baietelul lor. Ferma este un loc unde poti duce copii pentru a vedea animale si a petrece timp invatand despre ele sau despre cum se face paine si altele.
Martie este o perioada buna pentru a vizita Parisul dintr-un motiv foarte simplu: numarul turistilor este mai mic decat de obicei. Ziua de luni am petrecut-o vizitand Turnul Eiffel, catedrala Notre-Dame si plimbandu-ne prin Cartierul Latin.
Marti am urcat dealul spre Montmartre, ratacind pe strazi si oprind des pentru stat la o cafea sau orice alt pretext inventam. Sacre Coeur mi s-a parut cumva mai impresionanta decat Notre-Dame.
Ziua urmatoare am petrecut-o in Louvre. Am incercat sa vedem cat mai mult, in limita a cat poti absorbi ca imagini, informatii, senzatii. Este impropriu spus ca am vazut Mona Lisa. Barierele de protectie care te tineau la o distanta foarte mare de tablou si vitrina de sticla care deforma si reflecta lumina te fac sa vrei sa pleci cat mai repede. Noroc ca muzeul are intr-adevar colectii minunate carora ar trebui sa le acorzi zile intregi.

O zi la Louvre ne-a facut sa nu ne mai dorim a intra intr-un muzeu pentru cateva zile. Astfel incat ne-am petrecut celelalte zile plimbandu-ne prin gradini, de la Jardin du Luxembourg la gradina palatului din Versailles sau a celui din Fontainbleau. Am ratacit pe strazi vorbind cate in luna si in stele, oprindu-ne sa mancam scoici, macarons, sushi sau orice altceva ne incanta ochiul.

Spre sfarsit am vizitat muzeul care mi-a placut cel mai mult in Paris: Marmottan Monet.  Singurul pe care ti-l recomand cu caldura.
In ultima seara am oprit pe Rue de Rivoli langa Place de la Concorde la o librarie, WHSmith, unde am gasit ultimul volum din seria Dune, The Winds of Dune, ceea ce a facut saptamana perfecta.
Ne-am intors in Bucuresti si am descoperit ca drumul de la aeroport pana acasa este greu de indurat. Socul de a te intoarce in Bucuresti din orice colt al lumii este, uneori, prea mult.

Acest articol a fost gasit dupa urmatoarele cuvinte cheie:

but what about us we\ll always have paris