O seara la Divan

Modul in care interactionez cu orasul Bucuresti este mai aproape de viata intr-un arhipelag. Toate locurile care au o semnificatie pentru mine sunt insule. Celelalte spatii ale orasului sunt doar valuri pe care le privesc si le aud atunci cand calatoresc de la o insula la alta.
Exista insula acasa, insula birou, insula muzeu, insula restaurant, insula ceainarie si altele. Zona Lipscani era o insula in Bucuresti. Un loc incarcat de istorie aflat in mare parte intr-o stare de degradare avansata. In ultima vreme am inceput sa diferentiez insule in interiorul Lipscani. Au aparut multe cluburi, baruri si restaurante noi. Insula mea favorita in Lipscani, mai precis pe strada Franceza, este un restaurant turcesc, Divan.

Pentru mine un restaurant turcesc este un loc unde se mananca bine, dar la care nu ai pretentii de atmosfera placuta. Te duci, mananci si pleci. Numai ca poti sa faci asta si la ora doua dimineata  cand nu mai gasesti deschis nici macar un junk-food drive-in. Despre Divan mi se povestise ca este un restaurant cu o sala cu mese si scaune la parter si un semi-etaj cu fotolii. M-am gandit ca pentru o vineri seara as dori sa nu stau intr-un mediu simplu decorat si doar sa mananc. De aceea primul impuls a fost sa rezerv o masa la etaj si sa dau prioritate confortului corpului meu si satisfacerii simtului meu estetic. Nu a fost nevoie.
Divan nu are o simpla sala de mese. Parterul este un restaurant turcesc modern asa cum sunt cele pe care le-am vazut in Istanbul. Decoratiuni de bun gust, fondul muzical este alcatuit numai din muzica turceasca, originala sau adaptari, chelneritele sunt costumate traditional. Pana si sistemul de aer conditionat este decent, chiar daca lipsa de educatie a celor de la mesele vecine ii indeamna sa iti sufle fumul de tigara in nas exact cand vrei sa savurezi mirosul mancarii care tocmai ti-a fost adusa. Semi-etajul este mai mult o cafenea.

Sa iti povestec despre ce am mancat. Mancarea merita toate laudele. Ceva in modul discret in care sunt aranjate mancarurile pe platouri iti spune ca in spate exista un bucatar care isi iubeste meseria.  Vei simti asta in mancarea pe care o face.
Am inceput cu Lahmacun, o lipie acoperita cu rosii, carne tocata, condimente si ceapa mangaiata de focul puternic al unui cuptor. Pentru ca prima oara cand mergi intr-un resturant vrei sa gusti din cat mai multe produse, am ales Kebap mixt Divan, o combinatie din toate celelalte tipuri de carne la gratar. Data viitoare voi alege Adana Kebap pentru ca amestecul de carne de vita, oaie si mirodenii facut de Salih este extraordinar. Doar cand ma gandesc si mi se face pofta. Inghit in sec si ma gandesc ca saptamana viitoare trebuie sa opresc din nou pe la Divan.
Am baut ayran. Iaurtul injumatatit cu apa si menta este cel mai indicat pentru mancarurile picante de la Divan. Ce mi-a placut a fost faptul ca ayran-ul a fost adus intr-un vas de cupru cu un polonic micut pe care il folosesti pentru baut.
Pentru desert am ales Kunefe insotit de o cafea turceasca. Bineinteles ca primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa a fost sa caut reteta prajiturii. Acum imi mai trebuie doar un loc unde sa gasesc de vanzare unul din ingredientele principale, kadaif, niste taietei fini.

Cam atat despre noua insula pe care am adaugat-o arhipelagului Bucuresti. Nu o sa gasesti aici fotografii ale restaurantului Divan pentru ca nu vreau sa iti stric surpriza. Mergi acolo, mananca si savureaza timpul pe care il vei petrece intr-un spatiu diferit care exista doar pentru linistea si bucuria ta.