Jun 14, 2010

Sunt multe website-uri de companie care afirma pe prima pagina ca cea mai important resursa a lor sunt oamenii. Este adevarat.
Sunt insa si mai multe website-uri care afirma si ca acea companie pune pe primul loc angajatii si ca ii pasa. Asta inseamna ca iti consideri oamenii capital uman si este, de obicei, o minciuna sfruntata. Este jignitor sa afirmi ca iti pasa de niste angajati pe care ii evaluezi o data pe an, pe care ii tratezi ca pe niste sclavi si carora le incalci drepturile zilnic.

Angajatii ar trebui calificati de la inceput drept capital uman sau resursa umana:

• Resursele umane sunt acei oameni de la care te astepti sa munceasca 10 ore pe zi, sa nu isi doreasca training-uri sau sa evolueze in cariera. Acestora ar trebui sa le spui de la inceput ca asta doresti de la ei si sa nu se astepte la mai mult. Fara sa le spui toate textele alea stupide despre ce oportunitati de dezvoltare a carierei au in companie.
• Capitalul uman sunt oameni de care ai nevoie pentru ca sunt creativi, pot inova sau sunt posesorii unei expertize vitale pentru companie. Pe acestia nu incerci sa ii minti. Le oferi tot ce isi doresc si te tii de cuvant. De ce? Pentru ca vor pleca exact cand ai mai multa nevoie de ei la competitie sau vor deveni in mai putin de o luna chiar competitorul direct.

Indiferent de ce profesie am acum sau voi avea in viitor, prima mea chemare a fost nevoia de dreptate. Mi-a luat mult timp sa inteleg ca nevoia de justitie pe care o simteam in calitate de jurist era ceva diferit. Dar a gandi juridic a devenit un reflex neconditionat.

Raportul dintre angajator si angajat este unul juridic bazat pe un contract ce prevede drepturi si obligatii pentru fiecare dintre parti. Drepturile prevazute in contractele salariatilor in Romania, chiar in forma aceea minimala pe care o pune la dispozitie Camera de Munca, nu sunt respectate. Este un lucru stiut de toata lumea.
Ceea ce se observa mai greu este ca aceasta atitudine aduce pierderi foarte serioase companiilor. Oamenii nu sunt motivati sa munceasca.

Sunt lucruri marunte care fac diferenta si care pot transforma un robotel intr-un angajat caruia sa ii placa ceea ce face. Dar despre asta exista deja prea multa teorie si prea putini manageri dispusi sa faca cel mai mic efort pentru a practica stiinta managementului.

Jun 12, 2010

Lipsa mea de respect fata de cuvantul scris vine dintr-o continua foame de a trai in prezent. Timpul imi este indiferent ca alcatuire a lui dintr-un trecut care exista doar ca aduce amintere si un viitor care exista doar ca formulare plina de speranta a unui viitor prezent subiectiv.
Prezentul este aici, acum si infinit.
Uneori nici eu nu inteleg pe deplin ce am scris mai sus fiind prea ocupat sa traiesc.

Una dintre cele mai mari bucurii pe care mi le aduce viata sunt prietenii de la care am ce invata.
Acum un an as fi privit cu neincredere pe cineva care mi-ar fi spus ca acum voi fi capabil sa creez un website pentru o companie de recrutare si un sistem de administrare a procesului de recrutare folosind software open source. Acest lucru era departe de orice as fi putut fundamenta pe ceea ce spunea trecutul despre mine ca as fi. CF a fost de alta parere si a avut dreptate.
Cu cateva zile in urma, stand la un pahar de vorba cu PB, pe langa experienta cu adevarat deosebita de a utiliza un iPad, mi-a spus cu draga inima povestea unui om, Alexandru Dragomir, si a cartilor lui. Din momentul in care a inceput sa vorbeasca mi-am simtit mintea rupta in doua. O parte dorea sa il asculte in continuare si sa se bucure de prezenta un prieten intalnit rar, iar cealalta dorea doar sa ajunga la prima librarie Humanitas ca sa cumpere niste carti.

Acum stau cu Caietele Timpului ale lui Alexandru Dragomir langa tastatura pentru ca mi s-a lipit de degete. PB m-a sfatuit sa incep cu Seminte, insa cuvantul timp are prioritate.
Dupa mult timp traiesc un sentiment pe care am crezut ca l-am pierdut in actul de a citi o carte: umilinta. Departe de minimaliza importanta acelor nimicuri minunate care ne ucid timpul zilnic, a gasi in iubirea de intelepciune a unui om ca Alexandru Dragomir hrana pentru sufletul meu este de nepretuit.

Jun 11, 2010

Prima data am scris despre Tjobs.ro prin februarie. Intre timp compania a crescut, serviciile s-au diversificat. Datorita, in principal, unei tari conduse de niste oameni care oglindesc perfect prostia celor (majoritatea democratica) care i-au votat, numarul celor care cauta un loc de munca in strainatate a crescut exponential.

Servicul CV Promovat lansat de Tjobs.ro iti propune plasarea CV-ului tau pe primele pozitii ale listelor generate pentru recrutor pentru 30 de zile.
Partea buna a acestui serviciu si cea care adauga valoare pentru orice cautator online de loc de munca in strainatate este contactul individual telefonic. Cei de la Tjobs.ro vor avea o convorbire telefonica cu cel care solicita serviciul CV Promovat in care ii vor oferi indicatii privind completarea CV-ului si tipul de slujba pe care sa il caute.

Acesta este un lucru bun. Imi aduc aminte de perioada in care ofeream servicii de scriere CV-uri. 50% din multumirea clientului venea din faptul ca se pomenea cu un CV care ii spunea mai multe despre ceea ce facuse decat putea formula el. Restul de 50% veneau din faptul ca ii explicam ce posibilitati are si in ce directie ar trebui sa se dezvolte. Este o responsabilitate mare sa spui cuiva aceste lucruri pe care eu mi-am asumat-o cu aroganta unui om care are experienta si cunostintele necesare, dar, mai ales, are acea doza de decenta necesara pentru a nu isi depasi propriile limite.

Chiar daca a cauta un loc de munca in strainatate este o actiune care provoaca o ruptura in sufletul unui om care a trait aici si isi iubeste tara, este cel mai bun lucru pe care il pot face majoritatea romanilor.
Intr-o tara in care 3 milioane de oameni muncesc in sectorul privat iar statul ii” sustine” prin cresterea taxelor nu mai este nimic altceva de facut.
Exista doua Romanii: Romania geografica a carei denumire incepe sa nu mai aiba nici o valoare si Romania pe care si-o ia in suflet cu el fiecare om care pleaca de aici pentru ca se sufoca si moare cu zile.

Jun 10, 2010

Stateam pe terasa la Mojo in Lipscani intr-o dupa amiaza, planuind vizite prin locuri frumoase din tara cu AB, cand brusc acesta mi-a cerut telefonul meu cel nou, un Blackberry alb (adica Whiteberry – ma mir ca cineva nu s-a gandit sa foloseasca inca acest cuvant intr-o reclama). Cu retinerea cu care dau din mana baietii jucariile noi, i l-am dat.

A facut o poza frumoasa pe care o poti vedea mai jos.