Nu am sa dau nume, pentru ca uneori avem tendinta de a judeca omul ca un intreg. Eu prefer sa vad doar partea din care pot invata ceva.
Unul din primii, daca nu primul antreprenor cu spirit de adevarat capitalist dupa ’89 a fost in orasul meu.
Acest om a concensionat spatii in statiile de autobuz si a construit spatii comerciale in fiecare dintre ele. Intr-o vreme in care un salariu bun era 300 de lei, el oferea muncitorilor sai 1500. Insa, in toata perioada cat au durat constructiile, a mers de la un santier la altul si i-a urmarit pe constructori. Cand il vedea pe unul stand spunea: “Ai stat 15 minute degeaba. Iti tai o ora din salariu.” Nu cred ca a platit pana la final vreun salariu mai mare de 200 lei.
Singurul medicament pentru „joaca de-a munca” a romanilor este plata efectiva a timpului muncit – piece-rate. Astfel nu tai costurile (reduci personalul) ca sa salvezi bani, ci reduci costurile ca sa adaugi valoare produselor tale.
