Dupa vremea de afara, se pare ca am inceput prea devreme sa port pantofi din piele intoarsa. Nu sunt cei mai indicati, dar sunt comozi. Asta ma ajuta sa gandesc.
Astazi m-au purtat la un seminar de Total Quality Leadership organizat de CITY – Sheffield Executive MBA. Vorbitorul a fost Dr. Alexandros Psychogios. A fost o prezentare decenta, destul de bine facuta si cuprinzand cateva idei inteligente si bine argumentate. A fost o supriza placuta tinand cont de existenta in Romania a catorva autointitulati singuri si adevarati experti in leadership care nu ar recunoaste un lider nici daca i-ar musca de nas.
Note specifice referitor la acest eveniment gasiti aici: Florin Glinta si Olivian Breda.
Aceeasi pantofi m-au purtat apoi catre o discutie cu un viitor client care mi-a confirmat ca directia in care merg eu este buna. Imi gasesc satisfactie in a fi un antreprenor care are cunostintele si experienta necesare pentru a ajuta alti antreprenori si IMM-uri. Bineinteles ca pot folosi o gramada de englezisme pentru a spune asta.
In romaneste sunt un MBA si un coordonator de proiecte care intelege limba pe care o vorbeste compania ta in raport cu mediul economic si te poate invata sa o vorbesti si tu. Atunci cand esti o companie mica alaturi de sute de companii mici, ceea ce te diferentiaza de ceilalti este o poveste. Acea poveste trebuie spusa online si trebuie sa reprezinte nu doar ceea ce vinzi, ci si ceea ce devine acea companie in timp ce creste.
Este riscant sa fii antreprenor, dar este o forma de risc cu care pot trai. Este fundamentata pe ceea ce pot si imi place sa fac.
Riscul neplacut era acela pe care il suportam din pozitia unui angajat. Seth Godin spune despre aceasta situatie ca si despre multe altele similare: Safe is risky. Are dreptate. A fi un angajat si a gandi ca un angajat sunt percepute in general ca ceva care ofera siguranta. Fals.
A fi angajat este un raport juridic. Nu am o problema cu asta. Dar a gandi ca un salariat a fost o greseala. Am actionat uneori prin a limita propria mea nevoie de a inova si am tacut atunci cand constiinta imi spunea ca ar fi trebuit sa vorbesc. Am facut-o dintr-un instinct gresit de supravietuire.
Aceasta situatie nu se va mai repeta.
