Sfaturile despre cum sa treci peste ziua de azi sunt atat de multe incat au devenit doar un zgomot de fond. Experientele prin care treci ar trebui sa iti dea masura a ce esti, cu conditia sa inveti ceva din ele.
In majoritatea timpului identific in visurile celorlalti ceva ce este identic cu parti din visurile mele si ma angajez neconditionat in transformarea acestora in realitate. Constient sau nu, asta face fiecare dintre noi in calitate de angajat al altcuiva sau al propriei persoane.
Ce se intampla cu viata noastra privata? Trece pe locul doi. Nu la nivelul declaratiilor. Toti ne laudam cu un echilibru intre viata si profesie. In realitate plecam la 8 la birou si ne intoarcem la 7-8 obositi si numim asta viata.
Momentele care fac diferenta si din care ar trebui sa invat sunt momentele in care viata mea este dificila: dupa o moarte clinica intr-un accident de masina, cand afli ca mama ta e bolnava de cancer, cand stai o luna intr-un MBA ca sa afli daca ti se aproba bursa fara de care ar trebui sa te intorci acasa si sa iei totul de la zero, cand se termina un proiect la care ai lucrat doi ani si trebuie sa mergi mai departe daca vrei sa faci project management in continuare, etc.
In toate aceste momente am simtit ca traiesc. Nu a fost o experienta de genul: aceasta este este prima zi din restul vietii tale. A fost o experienta de genul: traieste ca si cum nu ar exista ziua de maine. In acele momente m-am oprit sa privesc in ochi pe cei din jurul meu si sa zambesc.
Asta trebuie sa fac si acum. Si mai trebuie sa folosesc experientele care s-au adunat.
Imi redefinesc prioritatile.
Ma trezesc zambind. Primele cuvinte pe care le aude femeia de langa mine sunt: te iubesc. Ma duc la birou convins ca pot sa inteleg rostul lucrurilor care se intampla acolo si ca le acord importanta pe care o au ele in viata mea.
Cand plec de la birou sunt obosit si poate amarat de unele intamplari, dar le scutur din mintea mea si ma gandesc la ce va urma: la o carte pe care o voi citi, la a face dragoste. Este ca si cum i-as ierta pe cei care mi-au gresit in cele noua ore la birou. Nu o fac pentru ei. O fac pentru mine, ca sa ma simt bine si sa nu traiesc in trecut.
Stai macar cateva clipe si gandeste-te ce ai face daca ai sti ca mori maine. Cu cine ai dori sa petreci ziua de azi? Cat de importante mai sunt lucrurile despre care tocmai ai vorbit in ultimele doua ore? Cum ar fi sa o suni pe mama ta cu care nu ai mai vorbit de o saptamana?
Traieste ca si cum ai muri maine!
