Un vis in alt vis
Posted by Emanuel on October 3, 2009 in S.T.E.I.W.T.G.D | 0 comments
M-am trezit acum cinci minute si scriu repede pentru ca atlfel visul mi se va sterge din memorie.
Visele mele sunt atat de reale, colorate, aud, simt durere sau orice altceva, incat singura diferenta fata de realitate este faptul ca atunci cand sunt in spatiul real pot constata ca sunt treaz (orice o fi insemnand cuvantul asta).
Mergeam pe o bicicleta de doua persoane impreuna cu un om pe care il cunoscusem in acea zi, am trecut printre mesele asezate pe trotuar ale unei cafenele, ne-am impiedicat si in cadere un pix, pe care il tineam in mana pentru ca vroiam sa imi notez un cuvant pe dosul palmei, i s-a infipt celuilalt in gat. In timp ce stateam si ma uitam la el, a murit, iar eu simteam durerea de la degetul mare al mainii drepte, care fusese zdrobit in cadere.
Am stat acolo in timp ce politia a venit a constatat accidentul. Nimeni nu imi dadea atentie si nu vorbea cu mine. Asa ca am plecat pe jos pe o strada, gandindu-am ca atunci cand vor face analiza DNA-ului sangelui care se scursese din degetul meu ma vor gasi oricum.
M-am oprit in dreptul unui magazin de pantofi care scosese cutiile cu incaltaminte in strada si am inceput sa probez o pereche de pantofi verzi. Era probabil un eveniment deoarece am auzit pe cineva cantand la un microfon. O voce puternica pe care o stiam de mult timp. Cand am ridicat privirea de la pantoful pe care il probam am vazut-o pe Corina Chiriac. M-a iritat faptul ca imi canta aproape in ureche si am intrat in magazin undeva vanzatoarea mi-a spus ca acei pantofi nu sunt pentru mine.
Peste drum era un restaurant cu un nume scris cu caractere chirilice si m-am gandit ca trebuie sa intru sa ma spal. Degetul ma durea in continuare si picaturi de sange se oprisera pe pantalonii albastri, acum cu pete visiniu inchis pe coapsa.
O durere mi-a aparut brusc in piept si m-am asezat pe trotuar. Am inceput sa ma gandesc ce se va intampla la proces, cum vor pleda prietenii mei nevinovatia mea si cum vor folosi ca argument faptul ca sunt un om extraordinar cu un viitor deosebit. Ii vedeam vorbind ca intr-un vis la fel de real ca spatiul din jurul meu si ca masinile ale caror motoare faceau sa vibreze pamantul de sub mine.
Ma gandeam daca voi avea acces la un computer si la internet cat voi fi inchis si ca oamenii imi vor citi blog-ul si voi aduna destul de multi bani din asta pana imi voi ispasi pedeapsa.
Apoi mi-am adus aminte de alta data cand statusem intr-un penitenciar pentru o saptamana, intr-o camera mica. Mi-am adus aminte numele si fetele celorlalti noua detinuti care ocupau celelalte celule. Mi-am adus aminte povestea fiecaruia dintre ei.
Brusc am realizat ca acele sapte zile in penitenciar fusesra un vis pe care il avusesem cu ani in urma si ca, logic, acum eram tot intr-un vis si ca ar trebui sa ma trezesc ca nu-i a buna ce se intampla.
M-am trezit. Mi-a luat cateva secunde sa realizez ca a fost un vis si acum sunt intr-o alta realitate. Am constientizat ca in aceasta realitate cel mai important lucru pe care trebuie sa il fac este sa ii apreciez si sa ii iubesc pe cei care ma iubesc, iubita, prieteni, familie.
Viata se poate schimba brusc si ceea ce regretam cel mai mult sunt momentele in care am fi putut sa aratam celor din jur cat de mult ii iubim. Regretam asta dupa ce toti cei carora am dori sa le spunem asta nu mai sunt printre noi.
